3 Ioan 1:9-14

Încă ceva, și am trimis Bisericii; dar am văzut Că Diotref nici nu a vrut A ști de noi, căci el voia, Întâietate, a avea, Între ei toți. Dar când sosesc, Acolo, am să-i amintesc De faptele ce-a săvârșit, Căci clevetește-am auzit, Cu vorbe rele, despre noi. Și tot nu e destul. Apoi, Nu numai că nu îi primește, Pe frați, dar se împotrivește, Când alții vor să îi primească, Și-ajunge să îi izgonească Și din Biserică. Nu-i bine! Chiar de aceea, pentru tine, Am – prea iubitule – un sfat: Să nu urmezi răul, vreodat’, Ci bine doar, să faci, mereu. Cel care e din Dumnezeu, Doar fapte bune săvârșește. Aud, acum, că se vorbește, Despre Dimitrie, de bine. Așa îl laudă oricine – Chiar Adevărul a-ntărit Ceea ce ni s-a povestit. Și noi mărturisim, la fel, Atunci când pomenim de el. Și mărturia noastră, dată, Știm bine că-i adevărată. Multe-am avut să îți fi zis, Dar n-am vrut să le spun în scris, Pe o hârtie, cu condei. Dar am nădejde, cu temei, Că în curând, am să sosesc La voi și-atunci, am să-ți vorbesc, Nu prin scrisoare, cu măsură, Ci mai pe larg, gură la gură. Prietenii tăi îți transmit Doar sănătate. Eu trimit, Prietenilor mei, prin tine, Tot sănătate și mult bine. Când le transmiți urarea mea, Să le vorbești pe nume-aș vrea. Deci, sănătate, până vin, Eu vă trimit, la toți. Amin.”