2 Tesaloniceni 2
2
1„Cât despre acea vreme-n care,
Domnul Iisus Hristos apare –
Când, laolaltă, o să stăm,
Cu El – dorim să vă rugăm,
2Ca nu cumva, dragii mei frați,
Să vă lăsați voi, clătinați,
Așa de repede, cumva,
În mintea voastră, de ceva:
Nici de-o vorbire-amăgitoare
Și-asemeni, nici de vreo scrisoare
Care, s-ar presupune-apoi,
Că ar veni chiar de la noi,
Zicând că ziua – negreșit –
A Domnului, a și venit.
3Deci, nimeni să nu reușească,
În nici un chip, să v-amăgească.
Ziua aceea, de apoi,
Are să vină, însă, voi
S-aveți deplină cunoștință,
Că lepădarea de credință
Trebuie, mai întâi, să vină
Și să se-arate, la lumină,
Omul fărădelegilor –
Fiul pierzării – fraților,
4Potrivnicul care, mereu,
Mai sus de tot ce-i „Dumnezeu”,
Vrea ca să fie înălțat
Și peste tot ce-i arătat
Vrednic a fi, de închinare.
Din astă pricină, el are
Să intre-n Templul Domnului,
Ca să se-așeze-n locul Lui –
Așa cum și-a dorit, mereu –
Și să se dea, drept Dumnezeu.
5Nu vă aduceți voi, aminte,
Că eu v-am spus, mai dinainte,
Lucrul aceste, când eram,
Încă, la voi și vă-nvățam?
6Acum știți bine ce-l oprește,
Încât nu se descoperește.
7Taina fărădelegi-i trează
Și iată, ne-ncetat, lucrează.
Cel care o oprește-acum,
Trebuie, doar, luat din drum.
8Atuncea, se va fi ivit
Cel care e Nelegiuit,
Iar Domnul nost’, Hristos Iisus,
Venit din înălțimi, de sus,
Are ca să îi iasă-n cale
Și, cu suflarea gurii Sale,
Pe loc, are să-l nimicească
Și, astfel, o să-l prăpădească,
De-ndată, la a Sa venire.
9Nelegiuitul – peste fire –
S-arată prin puterea care
Satana-n stăpânire-o are,
Cu tot felul de semne mari
Și cu minunile, pe cari,
Puterile întunecate –
Și mincinoase arătate –
Le fac, sub ochii omenirii –
10Și prin ale nelegiuirii,
Mari amăgiri – pentru cei care
Sunt pe-a pierzaniei cărare,
Căci dragostea, adevărată,
Nu au primit-o, niciodată,
Spre a putea fi mântuiți.
11Din astă pricină – să știți –
Că Dumnezeul nostru are
Să le trimită, o lucrare,
De rătăcire, ca drept bună,
Și au să creadă o minciună,
12Căci toți cei care nu au vrut,
În adevăr, să fi crezut –
Ci în minciună și-au găsit
A lor plăcere – negreșit,
Să fie, astfel, osândiți.
13Noi, însă, frații mei iubiți
De Domnul, nu mai contenim,
Lui Dumnezeu, să-I mulțumim,
Că va ales spre mântuire –
De la-nceput – și spre sfințire,
În Duhul adevărului,
Precum și în credința lui.
14El, la aceasta, v-a chemat,
Prin Evanghelie, ne-ncetat,
Ca să primiți slava pe care,
Domnul Iisus Hristos o are.
15Deci, fraților, rămâneți tari
Și-nvățăturile pe cari
Voi, prin viu grai, le-ați auzit –
Sau prin scrisori le-ați dobândit –
Să le păziți, fără-ncetare,
Ținând, de ele, fiecare.
16Al nostru Domn, Hristos Iisus,
Și Dumnezeu – Tatăl de Sus –
Cari ne-a iubit, neîncetat,
Și-apoi, prin al Său har, ne-a dat
O mângâiere, pe vecie –
Precum și o nădejde vie –
17Să vă aducă, cu putere,
Mereu, în inimi, mângâiere,
Ca, orice lucru bun – în voi –
Și orișice cuvânt apoi,
Cari se vădește potrivit,
Să fie bine întărit.”
Selectat acum:
2 Tesaloniceni 2: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca