2 Samuel 7:11-14

Sau chiar atunci când, în popor Era câte-un judecător. De-ai tăi vrăjmași, te-am izbăvit Și tihnă, Eu ți-am dăruit. Domnul, acuma, îți vestește Cum că, o casă, îți zidește. Când zilele ce-s hărăzite – A fi, de tine viețuite – Se împlinesc, vei fi luat Și lângă-ai tăi părinți, culcat. Eu am să-ți dau un copilaș Și-am să-ntăresc, prin ăst urmaș, Împărăția-n Israel. O casă, o să-nalțe el, Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său, pentru domnie, Am să îl întăresc, căci iată: El Îmi e fiu și îi sunt Tată. De face rău, îl pedepsesc Și cu nuiaua, îl lovesc. Nuiaua fi-va omenească, Iar lovituri ce-o să primească, Tot omenești s-or arăta.