Ei, lacomi, se vor arăta
Și ne-ncetat, vor căuta,
Prin cuvântări înșelătoare,
Să dobândească fiecare,
O plată bună mai apoi,
Pe cari, s-o scoată, de la voi.
Osânda, însă, îi urmează –
Pierzarea lor nu dormitează.
Căci Dumnezeu nu i-a cruțat
Pe îngeri, ci i-a aruncat,
Pe cei care-au păcătuit,
Jos, în Adânc. I-a pedepsit
Chiar și pe ei, căci sunt legați,
Cu lanțuri, stând înconjurați
De întuneric, la păstrare,
Până veni-va vremea-n care,
El o să facă judecată.
Dacă, de El, n-a fost cruțată
Nici lumea veche, ci iertat
A fost doar Noe și scăpat
Din apele potopului –
Cu încă șapte, dintre-ai lui –
Atunci când Domnul a trimis
Potopul care a ucis
O lume de nelegiuiți;
Noe – așa cum bine știți –
Îi e propovăduitor,
Neprihănirii, fraților.
Și dacă Domnu-a osândit
Cetățile care-au greșit –
Sodoma și Gomora, care,
Cenușă-ajuns-au, fiecare –
Ca pildă pentru omenire,
Pentru cei ce-n nelegiuire
Au să trăiască, ne-ncetat;
Și dacă Lot a fost scăpat –
Căci el era neprihănit
Și, tot mereu, era mâhnit,
Văzând pe toți stricații care
Trăiau doar în destrăbălare;
(Căci Lot, acel neprihănit
Cari între ei a locuit,
Sufletul său și-l chinuia,
Căci el vedea și auzea
De-ale lor fapte săvârșite,
Care erau nelegiuite) –
Înseamnă, cum că, Dumnezeu
Are să știe, tot mereu,
A-i izbăvi din încercare
Pe cei cucernici, iar pe care
S-au arătat nelegiuiți,
Îi va păstra ca, pedepsiți,
Să fie-n ziua-nfricoșată,
În cari va face judecată
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
