„Deci, dacă noi – biete ființe –
Avem așa făgăduințe,
Atuncea, trebuie să știm,
Necontenit, curați, să fim,
De-ntinăciunea trupului,
Precum și de a duhului,
Spre-a duce, până la sfârșit,
Sfințirea noastră, negreșit,
Trăind în frică, tot mereu,
Față de-al nostru Dumnezeu.”
„Vă rog să ascultați de mine,
Și înțelegeți-ne bine!
Este un lucru dovedit,
Că noi nu v-am nedreptățit.
Pe nimenea, n-am vătămat
Și-asemeni, nici n-am înșelat.
Când aste lucruri le rostesc,
Nu vreau ca să vă osândesc,
Căci, dinainte, v-am spus eu,
Că-n inimă, vă port, mereu.
Pe viață și pe moarte, noi,
În inimi, vă avem, pe voi.