„Noi știm, și-astfel, suntem pe pace,
Cum că atunci când se desface
Cortul acesta, pământesc –
Adică straiul cel trupesc –
Avem, în cer, drept moștenire,
Mereu, o altfel de clădire,
Ce, veșnică, este durată
Și cari, de Dumnezeu, ni-e dată,
Căci nu-i, de mână omenească,
Zidită, ci este cerească.
În cortul nostru, fiecare
Gemem, având o arzătoare
Dorință, ca să încercăm,
Peste acest trup, să purtăm –
Pentru că este pământesc –
Locașul nostru, cel ceresc.
Lucrul acesta, negreșit,
Are să fie-nfăptuit,
Dacă, atunci când, îmbrăcați,
Urmăm a fi – dragii mei frați –
N-avem ca, dezbrăcați apoi,
Să fim găsiți, de-acest trup, noi.
Chiar dacă gemem, apăsați,
În cortu-acesta, dezbrăcați,
Nu vrem să fim, de el apoi,
Ci, îmbrăcați, voim ca noi
Să fim, cu trupul cel ceresc,
Peste cel care-i pământesc,
Spre-a fi, de viață, înghițit
Tot ce e-n noi, morții, sortit.
Iar Dumnezeu este Cel care,
Pe noi, pe toți – pe fiecare –
Pentru aceasta ne-a creat
Și-arvuna Duhului, ne-a dat.
Plini de încredere apoi,
Întotdeauna, suntem noi;
Dacă acasă ne găsim
În trup, departe pribegim,
De Domnul – pentru că-ncercăm,
Doar prin credință, să umblăm,
Așa după cum ni se cere
Și, nicidecum, după vedere.
Deci, plini de-ncredere, trăim,
Și-am vrea, mai mult, să părăsim
Trupul acesta, ca apoi,
La Domnu-acasă, să fim noi.
De-aceea, noi ne și silim
Ca ne-ncetat, plăcuți să-I fim,
Și să putem rămâne-acasă,
Departe, când suntem, de casă.
Căci trebuie ca toți – odată –
La scaunul de judecată,
Al lui Hristos, să ne-adunăm,
Și-n fața Lui, să așteptăm
Răsplata, bine meritată,
Ce are să ne fie dată,
Pentru tot binele-mplint,
Sau pentru răul săvârșit,
Pe vremea-n care ne găseam
În trup și, pe pământ, trăiam.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
