Voi, singuri, să vă încercați,
Dacă-n credință vă aflați.
Iată, vă-ndemn, acuma, eu,
Ca să vă cercetați, mereu.
Nu recunoașteți, oare-apoi,
Cum că Hristos este în voi?
Afar’ de faptu-n cari – dragi frați –
Acum, ajuns-ați lepădați.
Dar eu nădăjduiesc apoi,
Că, lepădați, nu suntem noi.
De-aceea, noi, lui Dumnezeu,
Rugi Îi aducem, tot mereu,
De-a vă feri ca nu cumva,
Rele să facă cineva.
Ăst lucru, nu-l facem – să știți –
Ca noi să ne-arătăm primiți,
Ci ca să faceți voi, ce-i bine,
Chiar dacă noi – pentru oricine –
Trecem a fi drept lepădați.
Pentru că noi – dragii mei frați –
N-avem puteri ca să lovim
În adevăr, ci-l ocrotim,
Putință-având, în acest fel,
Ca să luptăm doar, pentru el.