2 Cronici 20
20
Biruința lui Iosafat asupra moabiților și amoniților
1Oștirile de Moabiți,
Cu cetele de Amoniți –
La care s-au adăugat
Și Maoniți – s-au îndreptat
Spre a lui Iuda țară-apoi,
Voind să poarte un război,
Cu Iosafat. Soli, i-au trimis,
2Prin cari, în acest fel i-au zis:
„Iată, de dincolo de mare,
Oștire multă va apare.
Din Siria este plecată
Și e-mpotriva ta-ndreptată.
Ea-i la En-Ghedi-aflată dar,
Adică-n Hațațon-Tamar.”
3Cuprins de teamă, Iosafat,
Spre Dumnezeu, s-a îndreptat
Și-un post, în Iuda, a vestit.
4Întreaga țară a venit
Să-L caute pe Dumnezeu.
Atunci, în ceasu-acela greu,
Multe noroade-au fost plecate,
De prin cetățile aflate
În Iuda. Mulți se-nspăimântară
Și spre Ierusalim plecară.
5După ce toți s-au adunat,
În al lor mijloc, Iosafat
S-a dus, în curtea cea pe care
Lăcașul Domnului o are
Și zise către Dumnezeu:
6„Doamne, Tu care-ai fost mereu,
Domn al părinților pe care
Neamul lui Israel îi are,
Oare nu Tu împărățești
Și oare nu Tu stăpânești
Asupra celor care sânt
Pe fața-ntregului pământ?
Nu ești stăpânul tuturor
Mai marilor neamurilor?
N-ai Tu tărie-n mâna Ta,
Încât, nimeni nu-Ți poate sta
În față și să izbutească,
Ție să Ți se-mpotrivească?
7Oare nu Tu i-ai izgonit
Pe-aceia care-au locuit
Această țară minunată,
Cari moștenire a fost dată
Pentru Avram – pe veșnicie –
Și pentru a lui seminție?
Nu erai Tu iubit de el?
N-ai dat țara, lui Israel?
8Al tău popor a locuit
Țara și-n ea a construit
Un sfânt locaș, unde – mereu –
Stă Numele lui Dumnezeu.
După ce Casa s-a-nălțat,
Poporul Tău a cuvântat:
9„Atunci când întâmpla-se-va,
Să vină peste noi – cumva –
Nenorocirea, sabia,
Vreo judecată, foametea
Sau ciuma și veni-vom noi
La sfântul Tău locaș apoi –
Unde-i aflat Numele Tău –
Ca să strigăm, în ceasul rău,
La Tine, stând în fața Ta,
Atunci Tu ne vei asculta
Și-n urmă, mântuire ai,
Pentru al Tău popor, să dai.”
10Ai lui Amon fii s-au unit
Cu cei din neamul Moabit,
Precum și cu ai lor fârtați,
În muntele Seir aflați –
Acolo unde n-ai lăsat,
Poporul Tău, să fi intrat,
Când din Egipt l-ai dezrobit
Și astfel, nu i-a nimicit.
11Acum vor să ne răsplătească,
Venind ca să ne izgonească
Din moștenirea ce ne-ai dat-o
Și-n stăpânire ne-ai lăsat-o!
12Nu ai să-i judeci Tu, pe ei?
Căci noi, acum, suntem acei
Cari, de putere, sunt lipsiți.
Avem doar ochii ațintiți
Spre Tine, Doamne, și-așteptăm
Sprijinul Tău să-l căpătăm!”
13Toată-a lui Iuda adunare
Era aflată în picioare,
În fața Domnului. Erau
Bărbați, pe care-i însoțeau –
La Casa Domnului – atunci
Nevestele, cu ai lor prunci,
Cu fetele și fii lor.
14În mijlocul ăstui popor,
Al Domnului Duh a venit,
Peste cel care s-a numit
Iahaziel – acela care,
Pe Zaharia, tată-l are;
Al lui Benaia, fiu, e el
Și-al lui Matania, la fel.
Din fiii lui Asaf, ieșit
Fusese el, de neam Levit.
15Iahaziel a cuvântat:
„Voi toți care v-ați adunat
Din Iuda, la Ierusalim,
Vrând împreună ca să fim
Aici, la Casa Domnului,
Spre-a cere ajutorul Lui,
Vă rog dar, seama să luați
Și cu atenție-ascultați!
Și tu-mpărate Iosafat
Ascultă ce a cuvântat
Domnul: „Să nu vă-nspăimântați
Și teamă să nu arătați,
Văzând astă mulțime care
S-a strâns în număr foarte mare,
Pentru că nu veți lupta voi,
Ci Eu Mă lupt cu ei, apoi.
16Mâine, întregul vost’ popor
Să iasă împotriva lor,
Pe dealul Țiț. O să-i aflați
Fiind în vale așezați –
Cu toți – lângă pustiu-acel,
Care se cheamă Ieruel.
17Nu trebuie să luptați voi.
Doar așezați-vă apoi,
Pe deal, ca astfel să priviți
Ce izbăvire-o să primiți,
Din partea Domnului. Luați
Seama și nu vă-nspăimântați!
Ierusalime, să n-ai teamă!
Iuda, nici tu, de bună seamă!
Mâine, ieșiți pe deal și-apoi,
Domnul Se va afla cu voi!”
18Când Iosafat s-a închinat
Lui Dumnezeu, a fost urmat
De către-ntreg poporul lui,
Aflat în Casa Domnului.
19Leviții care se vădeau
Că fii de Chehatiți erau,
Precum și cu aceia care
Din Coreiți sunt, din născare,
Îndată glasu-au ridicat,
Pe Domnul, de L-au lăudat.
20Când zorii zilei au venit,
Întreg poporul a pornit
Către Tecoua, pustiu care
Se întindea în depărtare.
Ieșind în față, Iosafat,
Către popor a cuvântat:
„Voi – cei din Iuda adunați –
Cei în Ierusalim aflați,
Nădejde să aveți mereu,
În al nost’ Domn și Dumnezeu,
Căci astfel fi-veți întăriți.
Izbândă o să dobândiți,
Crezând cuvântul Domnului,
Rostit prin toți prorocii Lui.”
21Când împăratul și-a sfârșit
Vorbirea, el s-a învoit
Cu-al său popor, de a luat
Pe câțiva cântăreți, de-ndat’ –
Împodobiți cu haine sfinte –
Pentru a merge înainte,
În fața oștilor, cântând
Și laudă Domnului dând.
În frunte, ei s-au așezat
Și-n felu-acesta au cântat:
„Laudă Domnului, să-I dați!
Necontenit să-L lăudați,
Căci îndurarea Domnului
Ține în veacul veacului!”
22În clipa când s-au înălțat
Cântările ce le-au cântat,
Îndată Dumnezeu a pus
O pândă, care-apoi s-a dus
În contra Amoniților,
În contra Moabiților
Și-n contra celor ce plecară
De la Seir de atacară
Țara lui Iuada. Negreșit,
Dușmanul fost-a nimicit.
23Oștenii de la Moabiți,
Cu Amoniții înfrățiți,
Peste cei care se vădeau
Precum că din Seir veneau,
Cu furie au năvălit
Și-n acest fel i-au nimicit.
Apoi, toți Moabiți-acei
Și Amoniții, între ei,
Porniră să se războiască
Și astfel să se nimicească.
24Când Iuda, dealul, l-a suit
Și spre pustie a privit,
Doar trupuri moarte a văzut,
Pe-al său întins, că au zăcut.
Cei care-au vrut să-l nimicească
Pe Iuda și să-i cucerească
Țara, cu toții au pierit,
Căci Dumnezeu i-a nimicit.
25Poporul – și cu Iosafat –
S-a dus și, prăzi, a adunat.
Mari bogății, pe câmp, erau;
Și lucruri scumpe se găseau.
Atâtea fost-au adunate,
Încât – pentru-a fi duse toate –
Trei zile-n șir au trebuit,
Iudeii, ca să fi trudit.
26A patra zi, s-au adunat
Poporul și-al său împărat,
În valea care s-a numit
Beraca. Numele primit
De către valea ‘ceea mare,
Înseamnă „Binecuvântare”.
Poporu-n vale adunat,
Pe Domnu-a binecuvântat
Și de aceea – negreșit –
Beraca, valea s-a numit.
Numele-acesta i-a rămas
Până acum, în acest ceas.
27Către Ierusalim – ‘napoi –
Cu Iosafat în frunte-apoi,
Plecară toți, căci Dumnezeu
I-a izbăvit în ceasul greu,
Făcând tristețea să le fie
Schimbată-n mare bucurie.
28Când în Ierusalim intrară,
Spre Casa Domnului plecară,
În sunetul trâmbițelor,
Harfei și alăutelor.
29Groaza lui Dumnezeu venise,
Din ceruri, și învăluise
Împărățiile pe care
Țara lui Iuda-n jur le are.
Toți oamenii se-nspăimântară
În clipa-n care ei aflară
Că Dumnezeu a fost Acel
Cari, pentru neamul Israel,
Cu toți vrăjmașii a luptat.
30În timpu-n care Iosafat,
În Iuda, a împărățit,
De liniște s-a-nvrednicit,
Căci la hotare, Dumnezeu,
Pace-i dăduse, tot mereu.
Sfârșitul domniei lui Iosafat
31În vremea-n care Iosafat
Ajunse-n Iuda împărat,
Treizeci și cinci de ani făcuse.
El, douăzeci și cinci, șezuse
Ca domn, chiar în cetatea care,
Ierusalim, drept nume, are.
Azuba fost-a a lui mamă,
Iar tatăl ei, Șilhi, se cheamă.
32În toată viața – Iosafat –
Pe al său tată, l-a urmat
Și tot mereu, el a făcut
Ce-I era Domnului plăcut.
33Totuși, ‘nălțimile aflate
În țara, au mai fost păstrate.
N-a fost lipit al său popor,
Din inimă, de Domnul lor,
De Dumnezeul Cel pe care,
Neamul lui Israel Îl are.
34Dar toate câte-au fost făcute
De Iosafat, au fost trecute
În cărțile pe cari le scrise
Cel care, Iehu, se numise.
Iehu era acela care,
Drept tată, pe Hanani-l are.
Și în cuprinsul cărților
Ce sunt ale-mpăraților
Cari la domnie au venit
Și-n Israel au stăpânit,
E prinsă cartea amintită,
Care de Iehu-i ticluită.
35După aceea, Iosafat,
Cu cel cari fost-a împărat
În Israel – cu-acela care,
Ahazia, drept nume are
Și se vădea nelegiuit –
Ajunse-apoi de s-a unit.
36Unirea lor s-a întâmplat
În acel timp, căci Iosafat,
La Ețion-Gheber, a vrut
Corăbii, ca să fi făcut,
Cu care el ar fi voit
S-ajungă-n Tarsis, negreșit.
37Eliezer – acela care,
Părinte, pe Dodava-l are,
Cari din Mareșa se trăgea
Și drept proroc se dovedea –
Merse până la Iosafat
Și-n acest fel a cuvântat:
„Iată, pentru că te-ai unit
Cu-Ahazia și-ai construit
Corăbiile cele noi,
Tot ceea ce-ați construit voi,
De Domnul, fi-va nimicit.”
Așa precum a prorocit
Eliezer, s-a întâmplat,
Pentru că Domnul a sfărmat
Corăbiile – cum a spus –
Și-astfel, la Tarsis, nu s-au dus.
Selectat acum:
2 Cronici 20: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca