Asa, atunci, s-a mâniat
Și-n temniță l-a aruncat
Pe văzător, căci a-ndrăznit
În acest fel să-i fi vorbit.
Fiind furios pe văzător,
Pe mai mulți oameni din popor,
Asa, atunci, i-a apăsat,
Căci era foarte supărat.
Dar toate câte-au fost făcute
De către Asa, sunt trecute
În sulurile cărților
Ce sunt ale-mpăraților
Care în Iuda au domnit
Și-n Israel au stăpânit.
Treizeci și nouă ani făcea
Asa, de când împărățea.
În anu-acel, s-a-mbolnăvit,
Pentru că el a fost lovit,
Puternic, de o boală care
Îl atacase la picioare.
Boala aceea-l chinuia
Și mari dureri, Asa avea.
Dar nici în timpul bolii lui,
N-a cerut sprijin Domnului,
Ci pe la doctori a cătat,
Ca leacul să îl fi aflat.
În urmă, când a adormit,
A fost și el adăugit
Părinților ce îi avea.
Al patruzeci și unulea
Fusese anul de domnie
În car, moartea-avea să-i vie.
Asa, apoi, a fost luat
De-ai săi supuși și îngropat
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Patul care i-a fost făcut,
Cu mirodenii l-au umplut
Și cu miresme osebite,
Cari toate fost-au pregătite
După un meșteșug pe care,
Doar cel ce face mir îl are.
Cu mirodenii, a venit
Poporul care l-a iubit,
Arzându-le spre cinste lui,
La groapa împăratului.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
