2 Cronici 13
13
Abia, împăratul lui Iuda
1De optsprezece ani ședea,
În Israel, și-mpărățea
Ieroboam – acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are –
Când Abia, drept împărat,
În Iuda fost-a așezat.
2Măicuța lui se dovedea
Cum că Micaia se numea
Și-i fată a lui Uriel –
Din Ghibea fost-a omu-acel.
El, la Ierusalim, a stat,
Timp de trei ani, ca împărat.
Între Ieroboam apoi,
Și Abia, a fost război.
3Când Abia a început
Lupta, alături a avut
Oșteni din ai lui Iuda fii,
Cari fost-au patru sute mii.
Ieroboam și-a adunat
Oștirea și i-a așezat
Pe toți oștenii săi apoi,
În linie, pentru război.
Războinicii ce-l însoțeau,
Opt sute mii se dovedeau.
4Din muntele Țemaraim,
Care era din Efraim,
Solie, Abia trimise
Și lui Ieroboam îi zise:
„Ascultă-mă și-apoi la fel,
S-asculte-ntregul Israel!
5Nu trebuie să știți voi, oare,
Că Dumnezeul Cel pe care
Îl are neamul Israel,
Făcut-a legământ? Astfel,
El a lăsat, pentru vecie,
La a lui Israel domnie,
Pe David și pe fii lui,
Pe baza legământului
Care fusese încheiat
Și nu poate a fi călcat?
6Ieroboam – acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are,
S-a răzvrătit în contra lui,
Adică a stăpânului.
7Ieroboam și-a adunat
Oameni care s-au arătat
Că-s de nimic și întărit
În acest fel, s-a-mpotrivit
Lui Roboam – acela care
Pe Solomon, părinte-l are –
Căci Roboam, neîndoios,
Fusese tânăr și fricos.
8Și-acum, voi credeți că puteți
Ca biruință să aveți,
Asupra-mpărăției Lui –
A-mpărăției Domnului –
Care lui David i s-a dat
Și fiilor ce l-au urmat?
Iată că voi, acum, sunteți
Doar niște oameni care-aveți,
Cu voi, numai niște viței
Care vă sunt drept dumnezei.
Ieroboam vi i-a turnat –
Din aur – și-apoi vi i-a dat.
9Dar oare, n-ați alungat voi,
Preoții Domnului, apoi?
N-ați alungat pe cei pe care,
Aron, drept fii, în lume-i are?
N-ați alungat voi, pe Leviți,
Ca-n locul lor, preoți, să fiți,
Așa după cum ați văzut
Că alte neamuri au făcut?
Oricine era omu-acel
Care venea cu un vițel
Precum și cu șapte berbeci,
Era sfințit drept preot deci,
Spre a-l sluji apoi, mereu,
Pe cel cari nu e Dumnezeu.
10Dar vreau ca să aflați apoi –
În ce e privitor la noi –
Precum că nu L-am părăsit
Pe Dumnezeu, ci L-am slujit,
Neîncetat. Preoții Lui –
Care fac slujba Domnului –
Ai lui Aron fii se vădesc.
Leviții care-i însoțesc
Își împlinesc slujbele date,
După poruncile lăsate.
11În zori, precum și seara-apoi,
Arderi de tot aducem noi,
Pentru al nostru Dumnezeu.
Tămâie ardem, tot mereu,
Pentru cinstirea Domnului
Și pâini punem ‘naintea Lui.
Sfeșnicul cel de aur care,
Doar candele, pe brațe, are,
Aprins e-n fiecare seară,
Până când zorile vin iară.
Toate acestea le-mplinim,
Pentru că astfel, noi păzim
Poruncile ce le-am primit.
Pe Domnul, voi L-ați părăsit.
12În fruntea noastră-i Dumnezeu
Și ai Săi preoți, tot mereu.
Trâmbiți avem, de partea noastră,
Ca să sunăm ‘naintea voastră.
Deci dacă lucrul stă astfel,
Atunci, fii ai lui Israel,
Să nu purtați nici un război,
În contra noastră! Să știți voi
Că dacă lupta o porniți,
Nu aveți sorți să izbândiți!”
13Ieroboam i-a-nvăluit,
Căci ajutor el a primit
Din partea unor oameni care
Pândeau să afle-orice mișcare
Va face Iuda. În ăst fel,
Oastea și-a așezat-o el,
În fața oștilor pe care
Neamul Iudeilor le are,
Iar cetele pândarilor
Le-a așezat ‘napoia lor.
14Iudeii-avut-au a se bate
Atât în față, cât și-n spate.
Văzând ceea ce s-a-ntâmplat,
Speriați, la Domnul, au strigat,
Iar preoții Iudeilor
Sunat-au trâmbițele lor.
15Strigătul lor păru apoi,
A fi un strigăt de război.
Ieroboam a fost lovit
De Domnul, care-a risipit
De-ndată-ntregul Israel,
Iar Abia a-nvins astfel.
16Israeliți-nspăimântați
Fugiră, căci au fost lăsați,
De către Domnul Dumnezeu,
În mâna neamului Iudeu.
17Dintre ai lui Israel fii,
Pierit-au cinci sute de mii,
În luptele care s-au dat.
18Războiul fost-a câștigat
De Iuda, care a știut,
În Domnul de-a se fi-ncrezut,
Dar Israelul, negreșit,
În acest fel, a fost smerit.
19Iar Abia a câștigat
Niște cetăți, ce le-a luat
De la Ieroboam. Astfel,
Luă cetatea din Betel,
Apoi Ieșana și-n sfârșit
Efronul l-a mai dobândit.
Lângă cetăți, se-alăturau
Și satele ce-n jur erau.
20Ieroboam n-a mai avut
Puterea de la început,
Iar într-o zi, a fost lovit
De Dumnezeu și a murit.
21Dar Abia s-a arătat
A fi puternic, ne-ncetat.
Paișpe neveste a avut,
Iar fiii cari i s-au născut,
De toți, sunt douăzeci și doi.
Și fete a avut apoi,
Iar ele-n număr se vădeau
Că șaisprezece, doar, erau.
22Dar faptele ce-au fost făcute
De Abia, au fost trecute
În cărțile pe cari le scrise
Cel care, Ido, se numise.
Ido – cel care-n cărți scria –
Drept văzător se dovedea.
Selectat acum:
2 Cronici 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca