2 Cronici 1
1
ISTORIA LUI SOLOMON
Solomon împărat
1Fiul lui David – Solomon –
După ce a urcat pe tron,
Și-a întărit a sa domnie,
Iar Domnul S-a vădit să fie,
Mereu, alăturea de el
Și la-ntărit mai mult, astfel.
2Deci Solomon a poruncit
Și ascultare a primit
De la întregul său popor,
Din partea căpitanilor
Cetelor care-au fost făcute
Din mii de oameni și din sute,
Apoi din partea celor cari –
Peste familii – sunt mai mari,
Precum și de la dregători,
Dar și de la judecători.
3Poporu-a mers cu Solomon,
La înălțimea Gabaon,
În acel loc fiind aflat
Cortu-ntâlnirii așezat,
Pe care, Moise l-a făcut
Când în pustie a șezut.
4Chivotul, în alt loc, a stat,
Până când David l-a luat,
Iar de la Chiriat-Iarim
Dus fost-a la Ierusalim,
În cortu-anume pregătit
Pentru a fi adăpostit.
5În fața lui – de bună seamă –
Era altarul de aramă,
Ce l-a făcut Bețaleel;
Fiu, al lui Uri, este el
Și al lui Hur, de-asemenea.
6Întreg poporu-l însoțea
Pe Solomon, când a voit
Ca să Îl cate, negreșit,
Pe Domnul. Astfel, el s-a dus
Și-o mie jertfe a adus
Pe-altarul de aramă care
Își avea loc de așezare
Chiar înaintea cortului,
Unde-i chivotul Domnului.
Acele jertfe se socot
A fi drept ardere de tot.
7La Solomon, Domnu-a venit,
Noaptea, și astfel i-a vorbit:
„Cere-Mi acum, tot ce dorești,
Căci – negreșit – ai să primești.”
8Solomon zise: „Ne-ncetat,
Bunăvoință-ai arătat
Față de David – tatăl meu –
Și de aceea, iată, eu
Ajuns-am astăzi împărat;
Căci Tu, Doamne, m-ai așezat –
După cum toată lumea știe –
Pe al său scaun de domnie.
9Fă dar, să fie împlinită
Făgăduința cea rostită
Față de David – tatăl meu –
Căci iată că ajuns-am eu,
Să fiu acuma, pus mai mare,
Peste poporul Tău, cel care
E-atât de mult, încât nu poate
Nimeni pe lume-a-l mai socoate,
Fiindcă e numărul lui,
Ca pulberea pământului!
10Un lucru numai, îmi doresc:
Ajută-mă să dobândesc
Înțelepciune, ca să știu
Cum să mă port, cât am să fiu,
În Israel, conducător.
Căci cine, pe al Tău popor,
Să-l judece, are să poată,
Când mare-n număr, se arată?”
11Această cerere, făcută
De Solomon, a fost plăcută
În fața Domnului, iar El
A glăsuit în acest fel:
„Fiindcă-n inimă-ai avut
Astă dorință și n-ai vrut
Nici viață lungă și nici bani,
Nici moarte pentru-ai tăi dușmani,
Ci-nțelepciune doar voiești
Să poți ca să Îmi cârmuiești
Poporul, iată, am să fac
Așa precum îți e pe plac.
12Așa precum tu îți dorești,
Pricepere ai să primești.
Mai mult: iată, am să-ți dau ție,
Salvă și multă bogăție,
Cum nimenea n-a mai avut,
‘Nainte de-a te fi născut
Și cum, asemeni, nimenea –
Vreodată – nu va mai avea.”
Avuția lui Solomon
13După aceea, Solomon
Se-ntoarse de la Gabaon –
Din locu-n care s-a aflat
Cortu-ntâlnirii așezat –
Și la Ierusalim se duse,
Unde, ca împărat șezuse
Și a domnit, în acest fel,
Peste întregul Israel.
14În slujbă, Solomon avuse
Mulți călăreți și care, puse.
Iar toate carele avute,
Au fost o mie patru sute.
La doisprezece mii erau
Toți călăreții ce-l slujeau.
Apoi, cetăți a construit,
Pe care el le-a folosit
Ca adăpost al carelor,
Precum și-al călăreților.
Chiar și-n Ierusalim erau
Mulți călăreți cari îl slujeau.
15Sub a lui Solomon domnie,
Argintu-ajunse ca să fie
Obișnuit, căci îl găsim
Ca pietrele-n Ierusalim,
Iar cedri-atât de mulți erau,
Cum sicomorii#1:15 Prin „sicomori”, s-a tălmăcit„Smochini sălbatici”, negreșit. se vădeau
A fi, în număr, pe câmpie.
16Acea întreagă herghelie
Cari Solomon o stăpânise,
Doar din Egipt o dobândise;
Căci negustorii săi mergeau
Și din Egipt, cai, aduceau.
Aceștia fost-au adunați
Și la grămadă cumpărați,
La prețul care, stabilit
Era-nainte, negreșit.
17Dacă un car se aducea,
El, în argint, se prețuia,
Iar sicli care s-au plătit,
La șase sute s-au vădit.
Un cal putea fi cumpărat
Tot pe argint, iar prețul dat –
Cari tot în sicli-i socotit –
O sută cincizeci, s-a vădit.
Aceiași negustori erau
Cei care, cai, le aduceau
Și împăraților aflați
Peste Hetiți încoronați
Și-asemeni și celor pe care,
În frunte, Siria îi are.
Selectat acum:
2 Cronici 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca