1 Petru 5
5
1„Prezbiterilor, le vorbesc,
Căci vreau ca să îi sfătuiesc,
Pentru că eu, prezbiter sânt –
Martor al lui Hristos Cel Sfânt –
La tot ceea ce-a pătimit,
Și care, parte, am primit,
La slava Lui neprețuită
Care va fi descoperită:
2Neîncetat, voiesc să știți,
Ca turma să o păstoriți –
Turma lui Dumnezeu – căci iată,
Sub paza voastră-i așezată;
Nu pentru că siliți sunteți,
Ci voie bună să aveți,
În lucrul vostru, tot mereu,
Precum voiește Dumnezeu.
Nu pentru un câștig mârșav –
Căci asta ar fi foarte grav –
Să vă luptați, ci munciți bine,
Cu lepădare dar, de sine.
3Nu ca și cum v-ați fi făcut
Stăpâni, pe cei ce v-au căzut
La împărțeală, ci să știți,
Ca pildă, turmei, să îi fiți.
4Astfel, când marele Păstor
O să se-arete, tuturor –
Pe frunte – are să vă pună,
Atunci, a slavei Lui, cunună,
Care, eternă, se vădește,
Căci nicicând, nu se ofilește.
5La fel și voi, tinerilor,
Supuși să fiți bătrânilor,
Și-n legături, voiesc să fiți,
Doar cu smerenie-mpodobiți.
Căci împotrivă-i Dumnezeu,
La toți cei mândri, dar mereu,
Celor smeriți, El le dă har.
6Să vă smeriți voi, așadar,
Sub mâna tare-a Domnului,
Pentru ca El, la vremea Lui,
Să vă înalțe, sus, apoi.
7Asupra Lui, s-aruncați voi,
Grijile care le aveți,
Pentru că El – o să vedeți –
Cum că, de voi, se îngrijește
Și tot mereu, vă ocrotește.
8Întotdeauna, treji să stați,
Atenți să fiți și să vegheați,
Căci diavolul, care-i mereu,
Al vost’ potrivnic, ca un leu –
Care răcnește-nfuriat –
Vă dă târcoale, ne-ncetat,
Și caută-n orice clipită,
Pe cineva, ca să-l înghită.
9Tari, în credință, voi să fiți,
Ca lui să vă împotriviți,
Știind că-n lume-ai voștri frați,
La fel se află încercați,
Trecând și ei, prin suferință,
Ca voi, ca orișice ființă.
10Dar Dumnezeul harului –
Cel care-n bunătatea Lui,
La a Lui slavă, va adus,
Acuma, prin Hristos Iisus –
După ce o să suferiți
Puțin timp doar, desăvârșiți
O să vă facă. Vă-ntărește,
Putere-apoi, vă dăruiește
Și veți ajunge, negreșit,
Cu toți, atunci, de neclintit.
11Slava, puterea, tot mereu,
Fie ale lui Dumnezeu,
Acum, în anii care vin,
Și-n vecii vecilor! Amin.
12Aceste rânduri, ce le-am scris,
Eu, prin Silvan, vi le-am trimis –
De care, cred, neîndoios,
Că e un frate credincios.
V-am scris, ca să vă întăresc
Și ca să vă adeveresc
Că harul cel adevărat,
Pe care Dumnezeu l-a dat,
E cel pe care l-ați primit,
De care, voi v-ați alipit.
13Biserica aleasă, care,
În Babilon, sălaș, își are,
Trimite multă sănătate,
La toți – acum – prin acest frate.
Marcu, al meu fiu, v-a trimis,
Tot sănătate, când v-am scris.
Vă spuneți sănătate-apoi –
14La rândul vost’ – voi, între voi.
O sărutare, să vă dați,
De dragoste, când vă urați
De sănătate, cum v-am spus.
Vouă, cari, în Hristos Iisus,
Sunteți, eu vă urez apoi,
Ca pacea să fie cu voi,
Acum, în anii care vin,
Și până la sfârșit! Amin.”
Selectat acum:
1 Petru 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca