Voi, însă, sunteți socotiți,
Drept o aleasă seminție,
O-mpărătească preoție;
Sunteți un neam de oameni, sfânt,
Poporul cari, de pe pământ,
Chiar Dumnezeu l-a câștigat,
Să fie-al Lui, neîncetat.
Mereu, voi trebuie să știți,
Ca lumi-ntregi să îi vestiți,
De lucrurile minunate,
Pe care, să le facă, poate,
Acela care v-a chemat,
Din hăul cel întunecat –
Din bezna cea de spaime plină –
La minunata Sa lumină;
Pe voi, pe toți dar, fraților,
Pe voi cari n-ați fost un popor,
Însă acum sunteți, mereu,
Popor ales de Dumnezeu;
Pe voi, cari parte n-ați avut
De îndurare, și-ați văzut
Cum că acuma, vi s-a dat –
Căci îndurare-ați căpătat.