Iar ea – așa cum avem știre –
„O piatră e, de poticnire,
Și este-o stâncă de cădere.”
Ea-i pusă-acolo, la vedere,
Iar cei care se dovedesc
Necredincioși, se poticnesc,
De piatră, căci nu au crezut
Cuvântul, și – cum am văzut –
Ei, la aceasta-s rânduiți.
Voi, însă, sunteți socotiți,
Drept o aleasă seminție,
O-mpărătească preoție;
Sunteți un neam de oameni, sfânt,
Poporul cari, de pe pământ,
Chiar Dumnezeu l-a câștigat,
Să fie-al Lui, neîncetat.
Mereu, voi trebuie să știți,
Ca lumi-ntregi să îi vestiți,
De lucrurile minunate,
Pe care, să le facă, poate,
Acela care v-a chemat,
Din hăul cel întunecat –
Din bezna cea de spaime plină –
La minunata Sa lumină