În ea, o să vă bucurați,
Chiar dacă sunteți întristați
Pentru puțină vreme-acum,
Prin încercări, pe-al vieții drum;
Pentru ca astă încercare,
Pentru credința voastră – care,
Mai scumpă este la vedere,
Decât e aurul ce piere
Și totuși este cercetat
Prin foc, pentru a fi curat –
Să vă aducă, drept urmare,
Laudă, slavă, cinste mare,
Când se va arăta apoi,
Iisus Hristos, pe care, voi –
Cu toate că nu L-ați văzut –
Știu că-L iubiți și L-ați crezut;
O bucurie strălucită –
O bucurie negrăită –
Vă face să vă bucurați,
În El, căci o să căpătați –
Ca un sfârșit pentru credință,
Deci pentru-a voastră biruință –
Când vremea o să se-mplinească,
O mântuire sufletească.
Prorocii care au vorbit,
De harul, care, pregătit
A fost – și este, pentru voi,
Urmând să îl primiți apoi –
Din mântuirea ce s-a dat,
Au făcut țintă, ne-ncetat,
Și-au stăruit în cercetări
Și-n necurmate căutări.
Ei cercetau, necontenit,
Să afle timpul potrivit
Și-mprejurările pe care
Duhu-n vederea Sa le are –
Pentru că-n ei sălășluia
Al lui Hristos Duh – când vestea
De suferințele pe care,
Hristos, să le îndure, are,
Și despre slava Sa cerească,
Pe care-avea s-o dobândească,
După tot ce a suferit.
Astfel, li s-a descoperit,
Că prorocia lor de-apoi,
Nu-i pentru ei, ci pentru voi.
Ceea ce ei au prorocit,
Atunci – prin cei ce v-au vestit,
Azi Evanghelia – ați aflat,
Prin Duhul Sfânt, din cer plecat,
În care, chiar îngerii vor,
Ca să privească. Tuturor,
Vă spun, să vă încingeți dar,
Coapsele minții voastre, iar
Nădejdea-n harul cel de sus –
În harul ce va fi adus,
Când va veni Hristos – să știți,
Ca să vi-o puneți. Voi să fiți
Niște copii cari ascultați.
Târâți, să nu vă mai lăsați,
În poftele ce le-ați avut,
Pe vremea-n care n-ați știut.