1 Împărați 6
6
Zidirea Templului
1Pe ale timpului poteci,
Sunt patru sute și optzeci
De ani, care s-au perindat
De când Israel a scăpat
Din a Egiptului robie.
Pe al său scaun de domnie,
Iată că Solomon ședea –
De patru ani – și stăpânea
Peste întregul Israel.
Atuncea, începuse el –
Așa precum avuse-n plan –
În luna Ziv, care în an
A doua este – să zidească
O casă-n cari să locuiască
Numele Domnului, mereu,
Și-un Templu, pentru Dumnezeu.
2Când totul fost-a pregătit,
O casă mare a zidit,
Cari, în lungime, se vădea
Că șasezeci de coți avea.
Lată era de douăzeci
Și-n înălțime-avea treizeci.
3Pridvorul care se-ntindea
În fața Templului, avea
La douăzeci de coți lungime,
Și prindea casa în lățime;
În lat, așa a fost făcut,
Că zece coți doar, a avut,
Exacta pe acea parte care,
În fața lui, Templul o are.
4Ferestrele ce le-a avut,
Largi, înăuntru, s-au făcut,
Și strâmte-afară. S-au zidit
5Odăi care-au împrejmuit
Casa, clădirea Templului
Și sfântul său locaș al lui.
În rânduri, ele-au fost durate
Și peste-olaltă așezate.
6Catul de jos, cinci coți, avea;
Mijlocul șase dovedea,
Iar cel de sus șapte avuse.
Partea de-afară se făcuse
Cu-arcade strâmte împrejur,
Ca astfel, grinzile din jur
Să nu mai trebuiască-atinse
Și-apoi, în zidul casei, prinse.
7Pietrele-n ziduri folosite,
Mai înainte-au fost cioplite
Și astfel, casa s-a zidit,
Fără să se fi auzit
Ciocanele care băteau.
Nici chiar securi nu trebuiau.
N-au fost dar, întrebuințate
Uneltele din fier lucrate.
8Toate odăile pe care
Catul cel mai de jos le are,
În dreapta casei își aveau
Intrarea. Niște scări suiau,
Cotind către al doilea cat,
Care în mijloc s-a aflat.
De-acolo, alte scări coteau
Și la al treilea cat suiau.
9După ce fost-a isprăvită,
Casa a fost acoperită
Cu grinzi și scânduri potrivite,
Care din cedru-au fost cioplite.
10Cele trei caturi se vădeau
Că cinci coți fiecare-aveau
În înălțime. S-au adus
Lemne de cedru și s-au pus,
Apoi, pe caturile-acele,
Și fiecare dintre ele,
În felu-acesta minunat,
De casă, a ajuns legat.
11Domnul, la Solomon, s-a dus
Și-aste cuvinte i le-a spus:
12„Eu văd că tu te străduiești,
Această casă s-o zidești.
Dacă păzești legile Mele,
Orânduirile acele
Pe care, vouă, vi le-am dat,
Dacă-mplinești – neîncetat –
Ceea ce Eu am poruncit,
Atunci, tot ce-am făgăduit
Față de David – al tău tată –
Am să înfăptuiesc, pe dată.
13Voi locui, în acest fel,
În mijlocul lui Israel,
Pentru că iată, am de gând
Să nu îl părăsesc, nicicând.”
14Când Solomon a isprăvit,
Întreaga casă de zidit,
15Cu lemn de cedru a-mbrăcat
Zidul – pe interior aflat –
De la tavan, fără-ndoială,
Și până jos, la pardoseală.
Drept pardoseală-apoi, pe jos,
Scânduri a pus, de chiparos.
16Scânduri de cedru, mai apoi,
Și pentru partea dinapoi
A casei, el a folosit,
Cu care a acoperit,
Pereții toți – fără-ndoială –
De la tavan, la pardoseală.
Locul acela se vădea
Că douăzeci de coți avea,
Și Sfânta Sfintelor, astfel,
Voit-a a face, din el –
Sau Locul cel „prea sfânt” chemat.
17Iar locul ce era aflat
În fața lui – și se vădea
Că patruzeci de coți avea –
Alcătuia Casa pe care
Templul lui Dumnezeu o are.
18Lemnul fusese încrustat
Cu colocinți; s-au mai săpat
Și flori deschise. Negreșit,
Totul era acoperit
Cu lemn, astfel că nimenea,
O piatră, nu putea vedea.
19Casa, în mijloc, a avut
Locul prea sfânt, astfel făcut
Pentru chivotul Domnului.
20Tot interiorul Locului,
Cu aur, fost-a căptușit.
În înălțime s-a vădit
Că douăzeci de coți avea;
Locul prea sfânt se dovedea
De douăzeci coți – lungime –
Și-alți douăzeci de coți lățime.
Locul prea sfânt, în fața lui,
Avea altarul Domnului,
Din lemn de cedru-nchipuit
Și-n aur – tot – acoperit.
21Pe dinăuntru, casa toată
În aur fost-a îmbrăcată.
Perdeaua cea despărțitoare,
Prinsă era, în lănțișoare,
Care – la fel – din aur, sânt.
În fața Locului prea sfânt –
Cari fost-a-n aur poleit –
Perdeaua ‘ceea s-a găsit.
22Cu aur – când a fost sfârșită –
Casa fusese căptușită.
De-asemenea, altarul care,
Locul prea sfânt în față-l are,
În aur fost-a îmbrăcat.
23Doi heruvimi, cari s-au săpat
În trunchi sălbatic de măslin –
Înalți de zece coți doar – vin
Să umple Locul cel pre sfânt.
24Ale lor aripi, toate, sânt
De câte cinci coți fiecare
Și-astfel lungimile pe care
Între aripe le aveau,
De zece coți se dovedeau.
25Al doilea heruvim, la fel,
Toți zece coți avea și el.
Măsurile și chipul lui,
Erau ca ale primului.
26În înălțime, fiecare
Din heruvimi, zece coți, are.
27De Solomon au fost luați
Și-apoi, în casă așezați,
Încât aripa unuia
Zidul din dreapta-l atingea,
Iar partea stângă-a zidului
O atingea vecinul lui,
Cu vârful aripei. Apoi,
La mijloc, își uneau cei doi,
Aripile, căci se-atingeau.
28Acoperiți, ei se vădeau
A fi cu aur, fiecare,
Din creștet până la picioare.
29Atât în față, cât și-n spate,
Pe toți pereți-au fost săpate
Chipuri de heruvimi. Săpați
Au fost și mulți finici, lucrați
În chipul cel mai minunat.
Și flori deschise s-au săpat.
30Atât partea de dinapoi –
Cât și partea din față-apoi –
După ce fost-au isprăvite,
Cu aur au fost pardosite.
31Din lemn sălbatic de măslin,
Erau și ușile ce vin
În fața Locului prea sfânt.
Două, în număr, ele sânt.
Pragul de sus al ușilor –
Și-asemeni și ușorii lor –
Prin felu-n care s-au făcut,
Câte cinci muchii au avut.
32Măslini sălbatici s-au cioplit
Când ușile s-au făurit.
Atât în față, cât și-n spate,
Pe uși apoi, au fost săpate
Chipuri de heruvimi. Săpați
Au fost și mulți finici, lucrați
În chipul cel mai minunat;
Și flori deschise s-au săpat.
Ușile-acestea, la sfârșit,
Cu aur s-au acoperit.
33Ușorii care străjuiau
La poarta Templului, erau
Tot din același lemn ciopliți,
În patru muchii rostuiți.
34Ușile lor erau, frumos,
Lucrate-n lemn de chiparos,
Și două scânduri despărțite
Fost-au, pe-o ușă, folosite.
35Atât în față, cât și-n spate,
Pe uși apoi, au fost săpate
Chipuri de heruvimi. Săpați
Au fost și mulți finici, lucrați
În chipul cel mai minunat;
Și flori deschise s-au săpat.
Ușile-acestea, la sfârșit,
Cu aur s-au acoperit.
36Apoi, la curtea cea pe care
Casa-n lăuntrul ei o are,
S-au folosit pietre cioplite
Cari, pe trei rânduri, sunt zidite.
Tot pentru ea, s-au folosit
Grinzi cari, din cedru s-au cioplit.
37Anul era al patrulea,
Iar luna Ziv abia-ncepea,
Atunci când Solomon pornise
A face – după cum gândise –
O casă-n cinstea Domnului,
Unde să stea Numele Lui.
Atuncea s-a vădit să fie
Pusă a casei temelie.
38Anul al unsprezecelea
O lună nouă-și începea.
Aceasta, Bul, este chemată
Și-a opta e, în an aflată.
Atuncea Solomon sfârșise
Casa pe care-o construise.
Mândră fusese înălțată,
Precum a fost, de el, visată,
Căci șapte ani s-au perindat
Până când ea s-a terminat.
Selectat acum:
1 Împărați 6: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca