1 Împărați 4
4
Slujbașii cei mai înalți ai lui Solomon
1Când Solomon fost-a-mpărat,
Tot Israelul s-a aflat
Cuprins în stăpânirea lui.
În slujba împăratului,
Mulți căpitani, pe-atunci, erau.
Printre aceștia, se aflau:
2Azaria – acela care
Părinte, pe Țadoc, îl are;
3Elihoref și Ahia –
Fiii pe care îi avea
Șișa – ca logofeți, au stat.
Drept scriitor, pe Iosafat,
Îl avea Solomon – cel care
Pe Ahilud, părinte-l are;
4Cei care preoți se vădeau,
Țadoc și-Abiatar erau;
Iar peste oști, era mai mare
Benaia pus – acela care,
Pe Iehoiada-l avea tată.
5La împărat, era o ceată
De-ngrijitori, iar peste ea
Mai mare-a fost Azaria.
El este-al lui Natan fecior.
Zabud fusese slujitor,
Iar Solomon l-a așezat
În rangul de slujbaș de stat.
Zabud este acela care,
Tot pe Natan, părinte-l are.
Cu împăratul – negreșit –
Prieten, el s-a dovedit.
6Urmează Ahișar, cel care
Fusese pus a fi mai mare
În casa împăratului.
Cel ce venea în urma lui,
Era Adoniram – cel care,
Pe Abda, drept părinte-l are.
Adoniram a fost adus
Și, peste dări, mai mare, pus.
Numele celor doisprezece îngrijitori
7Sunt doisprezece-ngrijitori
De toți, cari fost-au slujitori
Pentru-mpărat, în Israel.
Ei îngrijeau în acest fel,
De hrana împăratului –
Precum și de a casei lui –
Timp de o lună-n an, urmând
Cu toții, un anume rând:
8Iată ce nume au avut
Oamenii-aceștia: la-nceput,
Fiul lui Hur s-a arătat
Și-n Efraim, era aflat.
9Fiul lui Decher se vădea
A fi cel care se-ngrijea
De Salabim, Elon, Macaț,
De Bet-Hanan, iar al său braț,
Până-n Bet-Șemeș, se-ntindea.
10Al lui Hesed fecior venea,
În urma lui. El s-a-ngrijit
S-aducă tot ce-a trebuit,
Din Soco și din Arubot;
Mai cerceta Heferul tot.
11Al lui Abinadab fecior
A fost și el, îngrijitor,
Iar sub supravegherea lui
Era ținutul Dorului.
Abinadab i-a fost bărbat
Fiicei lui Solomon, Tafat.
12Urma apoi, Bana, cel care,
Pe Ahilud, părinte-l are.
El, de Meghido, răspundea
Și de Bet-Șean; de-asemenea,
De la Țartan, sub Izreel –
Chiar din Bet-Șean – era tot el
Îngrijitor. Mai priveghea
Abel-Mehola și-ajungea,
Pân’ la Iocmeam, puterea lui.
13În slujba împăratului,
Fiul lui Gheber a urmat,
Care fusese așezat
Peste Ramotul cel pe care
Țara lui Galaad îl are.
El îngrijea și de-acel șir
Al târgurilor lui Iair –
Cel ce ieșise, după case,
Din seminția lui Manase.
Ținutu-Argob, îl mai veghea,
Cari, în Basan, se întindea.
Cetățile ce le-a avut,
Șaizeci la număr s-au făcut.
Cu ziduri fost-au întărite,
Iar porțile, din lemn, cioplite,
Zăvoare mari, pe ele-aveau
Ce din aramă se vădeau.
14Ahinadab – acela care,
Pe Ido, drept părinte-l are –
Fusese la Mahanaim,
15Iar în Neftali, îl găsim
Pe Ahimaț. Nevasta lui
E fiica împăratului,
Iar al ei nume e Basmat.
16După el, Bana a urmat.
Bana era acela care,
Părinte, pe Hușai, îl are.
A privegheat peste Bealot,
Precum și peste-Așerul tot.
17Îngrijitor, și Iosafat
A fost, în Isahar aflat.
Pe Paruah, îl avea, tată.
18Pentru Șimei, fusese dată
Țara lui Beniamin, de care,
El se-ngrijea, fără-ncetare.
Ela fusese al său tată.
19Țara din Galaad, lăsată
În grija lui Gheber, era.
Astfel, Gheber cutreiera
Ținutul Amoriților
Cari i-au avut în fruntea lor
Pe Og – cel ce-n Basan a stat –
Și pe Sihon ca împărat.
Gheber era acela care,
Pe Uri, drept părinte-l are.
Îngrijitor – acel ținut –
Doar unul singur a avut.
Mărirea lui Solomon
20Iuda, în număr, se sporise.
Și Israel se înmulțise,
Iar oamenii ce îi aveau,
Atât de mulți se dovedeau,
Încât priviți în largul zării,
Păreau ca și nisipul mării.
O veselie se întinse
Și-ntreaga țară o cuprinse.
N-a fost nimica de făcut,
Doar de mâncat și de băut.
21Împărățiile aflate
Chiar lângă Râu, au fost luate
De Solomon în stăpânire.
El cârmuia întreaga fire,
Pân’ la hotarul cel pe care
Neamul de Filisteni îl are
Și până la acel ținut
Pe cari Egiptul l-a avut.
Oamenii care locuiau
Acolo, daruri, aduceau
Pentru-mpărat. Cât a trăit
Acesta, ei s-au socotit
Supuși ai săi, neîncetat.
22Iată ce-anume s-a aflat,
Pe mesele-mpăratului –
Zilnic – pentru ospățul lui:
Erau – din a făinii floare –
Treizeci de cori, pentru mâncare.
Și altfel de făinii aveau,
Din cari șaizeci de cori luau.
23Zece boi grași s-au folosit,
Iar dintre cei ce s-au vădit
Pentru păscut, boii luați,
La douăzeci sunt numărați.
O sută mai era apoi –
La masă – numărul de oi.
Pe lângă toate, mai aveau
Cerbi, căprioare și erau
Ciute și păsări îngrășate
Cari trebuiau la masă date.
24Pe-atuncea, Solomon ședea
Ca împărat și stăpânea
Peste ținuturi mari, bogate,
Cari dincoace, erau aflate,
De Râu – din Tifsah începând
Și pân’ la Gaza, ajungând;
Toți cei care le cârmuiau,
Supuși lui Solomon erau,
Astfel fiind pace în țară
Și-n țările ce-o înconjoară.
25Iuda și-ntregul Israel,
În liniște-au trăit astfel,
De la Beer-Șeba începând,
La Dan în urmă ajungând.
Sub via ce o stăpânea,
Sau sub smochinul ce-l avea,
Atunci, trăit-a fiecare,
Doar în belșug și desfătare.
26Când Solomon fost-a-mpărat,
Mai multe care și-a luat;
Iar caii care le trăgeau,
La patruzeci de mii erau.
Dintre ai lui Israel fii,
Avea și doisprezece mii
De călăreți, cari îl urmau.
27Îngrijitorii săi vegheau
La hrana împăratului
Și-a celor de la masa lui,
Timp de o lună-n an, urmând
Cu toții, un anume rând.
Ei trebuiau să se-ngrijească,
Mereu, nimic să nu lipsească.
28Și orz și paie, aduceau,
Pentru că tot ei se-ngrijeau
De-ai împăratului fugari
Și-asemeni și de armăsari.
Faima și înțelepciunea lui Solomon
29Lui Solomon i-a dat mereu,
Înțelepciune, Dumnezeu.
Pricepere i-a dăruit
Și cunoștințe, negreșit,
Precum era nisipul mării,
Veghind, mereu, asupra țării.
30De Solomon, se poate spune
Că întrecea-n înțelepciune,
Înțelepciunea cea pe care
Țara Egiptului o are,
Precum și-a celor ce-au trăit
În țările din Răsărit.
31Înțelepciunea ce-o vădea,
N-o mai avuse nimenea:
Nici Heman, Darda sau Calcol –
Cari fost-au fiii lui Mahol –
Și nici Etan chiar – cel vestit –
Cel ce fusese Ezrahit.
De faima împăratului,
Și țările din jurul lui
Aflară și s-au minunat.
32Cât Solomon fost-a-mpărat,
Trei mii de pilde a rostit.
Cântări a mai alcătuit
Și multe-n număr se vădeau,
Căci ele-o mie cinci erau.
33Despre copaci, multe-a vorbit
Și astfel el a amintit
Despre Liban și cedri lui,
Pân’ la isopul zidului.
A mai vorbit, plin de-ncântare,
De peștii care sunt în mare,
De dobitoacele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ,
Despre-ale lumii zburătoare,
Precum și despre târâtoare.
34Oameni de peste tot veneau
Să-l vadă, pentru că voiau
S-audă ce anume spune,
Din marea lui înțelepciune.
În toată lumea se vorbea
De-nțelepciunea ce-o avea.
Selectat acum:
1 Împărați 4: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca