„Oricine crede că Iisus
Este Hristos, este de sus,
Din Dumnezeu fiind născut.
Iată, vă fac de cunoscut
Că orișicine Îl iubește,
Pe Cel ce L-a născut, vădește
Iubire și pentru Acel
Care a fost născut din El.
Pe-ai Domnului copii, noi știm
Că trebuie să îi iubim.
Dacă îi vom iubi mereu,
Îl vom iubi pe Dumnezeu.
Iubind pe Domnul, ne silim,
Porunca Lui, să o păzim.
Căci dragostea de Dumnezeu
Șade în a-I păzi, mereu,
Poruncile ce ni le-a dat.
Iar după cum am observat,
Poruncile Lui nu sunt grele
Și pot a fi păzite ele.
Cel ce-i născut din Dumnezeu,
Va birui lumea, mereu.
Iar ceea ce dă biruința,
Asupra lumii, e credința
Pe care noi am dobândit-o.
Dar lumea, cine-a biruit-o?
Sau cine oare-o biruiește,
Dacă nu cel ce dovedește
Credința că Hristos Iisus
E Fiul Domnului? V-am spus,
Că a venit Iisus Hristos,
Din cer, la noi, în lume, jos,
Cu apă și cu sânge. Iată:
Apă și sânge, totodată.
Iar Cel care mărturisește
Acestea și le-adeverește,
Acuma, pe acest pământ,
Nu-i altul decât Duhul Sfânt.
Iar acest Duh neîntinat,
E adevăru-adevărat.
(Căci trei care în ceruri sânt –
Tatăl, Cuvântul, Duhul Sfânt –
Mărturisesc și-ntotdeauna,
Aceștia au să fie una.)
La fel este și pe pământ,
Căci și aicea, tot trei sânt:
Duh, apă, sânge. Deci și ei,
În mărturie, nu sunt trei,
Ci-s una, în vorbirea lor.
Primind dar, pe-a oamenilor
Mărturisire, s-o primim
Și pe-a lui Dumnezeu, căci știm,
Cum că a Lui, este mai mare.
Ea e mărturisirea care
O face Domnul, pentru El –
Pentru al Său Fiu. Acum cel
Cari crede-n Fiul Domnului,
Are mărturisirea Lui,
În interiorul său, în el.
În ce-l privește pe acel
Care nu-L crede – vă spun eu –
Că, mincinos, pe Dumnezeu,
Îl face, căci el n-a primit
Ceea ce a mărturisit
Chiar Domnul, despre Fiul Lui.
Iar mărturia Domnului,
Aceasta e: Domnul ne-a dat
Viață în veci și-a așezat
Această viață-n Fiul Lui.
Cel cari, pe Fiul Domnului,
Îl are, viață dobândește.
Cine nu-L are, se sfârșește.