Noi am văzut și vă vestim –
Căci tuturor mărturisim –
Că Tatăl – Dumnezeu Cel viu –
În lume, L-a trimis pe Fiu –
Pe Fiul Său, precum se știe –
Ca El, Mântuitor, să fie.
Acel care mărturisește
Cum că Iisus se dovedește
A fi Fiul lui Dumnezeu,
În Domnul rămâne, mereu;
Iar Domnul Dumnezeu, și El,
Rămâne-va, în omu-acel.
Iată că noi am cunoscut
Și totodată, am crezut
În dragostea lui Dumnezeu,
Față de noi. Domnul, mereu,
E dragoste; deci orșicine,
Dacă în dragoste se ține,
Să știe că, în Dumnezeu,
O să rămână, tot mereu.
Iată dar, precum este El,
În lume, noi suntem la fel:
Desăvârșită e, în noi,
Dragostea Lui, ca mai apoi,
S-avem încredere deplină,
Când judecata o să vină.
În dragoste, frică nu este;
Căci ea, frica, o izgonește.
Frica nu umblă ne-nsoțită –
Are pedeapsa pregătită.
Cel ce se teme, nu-i găsit –
În dragoste – desăvârșit.
Pe Dumnezeu, noi Îl iubim,
Pentru că El – așa cum știm –
E-ntâiul care ne-a iubit.
Când cineva e auzit
Spunând: „Pe Domnul, Îl iubesc”,
Dar faptele sale vădesc
Că pe-al său frate îl urăște,
Un mincinos se dovedește.
Căci cel care, pe al său frate –
Pe care l-a văzut – nu poate
Să îl iubească, va putea,
Pe Domnul – fără a-L vedea –
Să Îl iubească? Nicidecum!
Iată porunca Lui, acum:
Dacă-L iubești pe Dumnezeu,
Iubește-ți fratele, mereu.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
