1 Corinteni 1:18-31

A crucii propovăduire Pare a fi o nebunie, Pentru cei care au să fie, Pe a pierzaniei cărare; Dar pentru noi – pentru cei care Am rupt-o cu năravul firii Și stăm pe calea mântuirii – Ea este și va fi mereu, Puterea, de la Dumnezeu. Căci este scris: „Eu prăpădesc Înțelepciunea ce-o vădesc Toți înțelepții de la voi, Și am să nimicesc apoi, Priceperea celor știuți Că ar fi oameni pricepuți.” Unde e înțeleptul dar? Unde e cel ce-i cărturar? Sau unde-i vorbărețul, oare, Pe care, acest veac îl are? Înțelepciunea dovedită De lume, nu a fost prostită, Necontenit – vă întreb eu – De către Domnul Dumnezeu? Întrucât, lumea nu putea, Cu-nțelepciunea ce-o avea – Pe Dumnezeul cerului, În toată-nțelepciunea Lui – Să Îl cunoască, Dumnezeu A hotărât că nu e greu Ca să aducă mântuire, La credincioși, printr-o vestire A nebuniei crucii. Iată, Iudeii doar minuni așteaptă, Iar Grecii caută s-adune, Neîncetat, înțelepciune. Dar eu v-am propovăduit Doar pe Hristos Cel răstignit. Pentru Iudei, El se vădește Prilejul care-i poticnește, Iar pentru Neamuri, nebunie Se dovedește ca să fie. Dar pentru cei ce sunt chemați – Printre Iudei sau Greci – aflați Că ea este – se poate spune – Putere și înțelepciune, Cari vine de la Dumnezeu. Căci nebunia Lui, mereu, Mai înțeleaptă se arată, Decât sunt oamenii vreodată, Iar slăbiciunea Lui apare, Decât toți oamenii, mai tare. De pildă, vreau să vă uitați, La voi, cei care-ați fost chemați: În rândul vostru, înțelepți – În felul lumii deci, deștepți – Nu sunt prea mulți; nu-s mulți nici cei Cari sunt puternici, nici acei Cari, din alese neamuri, sânt. Iată că Dumnezeu Cel Sfânt Lucruri nebune, a ales, Prin ele vrând, bine-nțeles, Ca pe acele înțelepte – Care, în lume, sunt deștepte – El să le facă de rușine. A mai găsit că este bine S-aleagă, de pe-acest pământ, Doar lucruri care slabe sânt, Să rușineze-astfel, anume, Pe cele tari, ce sunt în lume. A mai ales lucruri privite Drept josnice, disprețuite, Ba chiar și lucruri ce nu sânt, Spre-a nimici, de pe pământ, Pe cele care-s în ființă, Pentru a nu fi cu putință Ca să se laude, cumva, Față de Domnul, cineva. Iar voi, prin Tatăl Cel de Sus, Sunteți dar, în Hristos Iisus. El e făcut, de Dumnezeu, Să fie, pentru noi, mereu, Înțelepciune și sfințire, Să fie și neprihănire, Și-asemeni – pentru fiecare – Să fie și răscumpărare, Pentru că, după cum s-a zis Și, în Scripturi, se află scris, „Cel ce se laudă, să știe, În Domnul, lauda să-i fie”.