1 Cronici 13
13
Chivotul adus de David în casa lui Obed-Edom
1David ținu apoi, un sfat,
La care-atunci s-au adunat
Toți cei care se dovedeau
Drept căpetenii că erau,
Peste-ai lui Israel copii,
Alcătuind cete de mii
Sau sute. El a mai chemat
La sine, pentru-a ține sfat,
Pe oamenii aceia cari,
Peste popor, erau mai mari
2Și a vorbit în acest fel,
Copiilor lui Israel:
„Dacă, cu cale ați găsit
Și credeți că e potrivit
Să faceți precum vă spun eu,
Gândind că de la Dumnezeu
Lucrul acest acum vine,
Sunt de părere că e bine,
La frații noștri – risipiți,
În Israel – și la Leviți,
Soli să trimitem, ca apoi,
Cu toții să vină la noi;
3Iar după ce ne adunăm,
Doresc să mergem să luăm
Chivotul Domnului, de care,
Nimeni acum, grijă, nu are,
Căci de când Saul a domnit,
De el, noi nu ne-am îngrijit.”
4Atunci, întreaga adunare
A hotărât – cu mic, cu mare –
Că așa trebuie făcut,
Căci lucru bun li s-a părut
A împlini ce-a cuvântat
David, față de-ntregul sfat.
5David a strâns apoi, la el,
Întreg poporul Israel.
Era o parte din popor
Venită de pe la Șilhor,
Din al Egiptului ținut.
O altă parte, s-a văzut
Că e de la intrarea care,
Hamatu-n fața sa o are.
Spre Chiriat-Iearim, de-ndat’,
Oameni-acei s-au îndreptat,
Să ia chivotul Domnului.
6David și tot poporul lui,
Apoi, spre Bala, au pornit,
Cu gând s-ajungă – negreșit –
La Chiriat-Iearim, ținut
Aflat în Iuda. Ei au vrut
Să ia chivotul cari, mereu,
Fusese-al neamului Evreu,
Pentru că înaintea lui,
Chemat era, al Domnului
Nume mărit și-nfricoșat,
Cari e-ntre heruvimi aflat.
7S-au dus cu toții, așadar,
Și-au pus chivotul, într-un car.
Carul ce fost-a folosit,
Era un car nou întocmit.
Pe-atunci, chivotul s-a aflat
În casa celui cari chemat
Era Abinadab. S-au dus
La el și-apoi, în car, l-au pus.
Uza și Ahio erau
Acei care îl cârmuiau.
8David – și-alăturea de el,
Întreg poporul Israel –
În fața Domnului, jucau
Și plini de râvnă Îi cântau.
Ei însoțeau carul, pe cale,
Cu harfe, trâmbițe, chimvale
Și alăute. Mai aveau
Tobe în cari, mereu, băteau.
9Când a ajuns al lor sobor
Lângă al lui Chidon ogor,
Boii aproape-au răsturnat
Chivotul. Uza a-ncercat
Să-l sprijine și a întins
Mâna, însă, când l-a atins,
10Domnul, pe loc, S-a mâniat
Și-atuncea l-a ucis de-ndat’,
Căci, să atingă, a voit,
Chivotul. Astfel, a murit
Uza, în fața Domnului,
Din cauza chivotului.
11David, văzând ce s-a-ntâmplat,
Pe Dumnezeu s-a mâniat
Și tare mult s-a necăjit,
Căci El, pe Uza, l-a lovit.
Apoi, „Pereț-Uza” i-a spus
Acelui loc. Numele pus,
Este „A lui Uza spărtură!”.
12Acest fapt fost-a în măsură,
Pe David să-l neliniștească
Și teama-n sine-i să se nască.
De-aceea, el, înspăimântat,
În acea zi, s-a întrebat:
„Cum să aduc, la mine, eu,
Chivotul de la Dumnezeu?”
13De-aceea, în cetatea lui,
N-a dus chivotul Domnului,
Ci la Obed-Edom din Gat,
S-a dus și-n grijă, i l-a dat.
14Astfel, chivotul Domnului,
Trei luni, a stat, în casa lui.
Domnul l-a binecuvântat,
Pe-acel Obed-Edom din Gat.
Selectat acum:
1 Cronici 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca