Cântecul Cântecelor 4:1-9

„Cât de frumoasă ești, iubita mea, o, cât de frumoasă ești! Ochii tăi sunt ca niște porumbei ascunși în spatele voalului; părul tău este ca o turmă de capre care vine coborând superb din Ghilead! Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse de curând, care ies din locul unde se îmbăiază. Fiecare dintre ele este geamănă; și niciuna nu este singură! Buzele tale sunt ca o fâșie roșie și gura ta (datorită lor) este superbă! Din spatele voalului, tâmplele tale seamănă cu niște jumătăți de rodie! Gâtul tău este ca turnul lui David, construit din piatră, ca depozit pentru arme! Pe el sunt expuse o mie de scuturi; și toate sunt ale unor luptători remarcabili. Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de cerb – ca gemenii unei căprioare – care pasc între crini! Până când va veni lumina zilei și vor zbura umbrele, voi merge la muntele de uleiuri parfumate și la dealul de tămâie! Iubita mea, ai o frumusețe perfectă! Nu ai niciun defect! Mireasa mea, vino cu mine din Liban; hai cu mine din Liban! Coboară din vârful Amana, de pe culmea Senirului și de pe Hermon; vino din locurile cu vegetație densă specifice leilor și din munții leoparzilor. Sora mea, mireasa mea, să știi că mi-ai fermecat inima! Ai făcut acest lucru cu o singură privire a ochilor tăi și doar cu acel colier de la gâtul tău!