Psalmii 69:1-36

Dumnezeule, scapă-mă; pentru că apele au ajuns până la gâtul meu! Mă afund în mâl; și nu mai găsesc loc tare. Intru în adâncimile apei și sunt înghițit de ea. Am obosit strigând. Mi s-a uscat gâtul. Mi se topesc ochii în timp ce mă consum așteptând intervenția Dumnezeului meu. Cei care mă urăsc fără motiv, sunt mai mulți decât firele de păr de pe capul meu. Atât de mulți sunt cei care vor să mă distrugă! Ei îmi sunt dușmani fără (să aibă vreun) motiv. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat. Dumnezeule, Tu îmi cunoști imprudența. Păcatele mele nu Îți sunt ascunse. Stăpâne, Doamne, Tu care ești Conducătorul armatelor, îmi doresc ca aceia care speră în Tine, să nu se rușineze din cauza mea! Dumnezeul lui Israel, vreau ca aceia care Te caută, să nu roșească din cauza mea! Tu ai făcut ca desconsiderarea și dezonoarea să îmi acopere fața. Frații mei mă consideră un străin. Sunt privit ca pelerin de către fiii mamei mele; pentru că pasiunea pentru casa Ta mă consumă, iar jignirile celor care Te defăimează, au căzut peste mine! Când plâng și postesc, ei mă ridiculizează. Când îmbrac sacul de jale, ei îmi compromit imaginea între ceilalți oameni. Cei care stau la poarta orașului vorbesc (negativ) despre mine. Aceia care se îmbată, cântă despre mine. Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, Doamne, în vederea vremii când voi beneficia de bunăvoința Ta. Dumnezeule, pentru marea Ta bunătate, răspunde-mi cu salvarea Ta care este (mereu) o certitudine! Scoate-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu scăpat de cei care mă urăsc și de adâncurile apei! Să nu fiu dus de curentul apelor. Să nu mă înghită adâncul. Să nu se închidă deasupra mea gura gropii! Doamne, răspunde-mi; pentru că bunătatea Ta este atât de favorabilă (pentru mine)! Demonstrează-Ți marea Ta milă, întorcându-Ți fața spre mine! Nu Îți ascunde fața de sclavul Tău, pentru că sunt în (mari) dificultăți; ci răspunde-mi imediat! Apropie-Te de sufletul meu și salvează-mi-l! Din cauza celor care mă urăsc, scapă-mă! Tu cunoști defăimarea care îmi este făcută, cunoști rușinea mea, dezonoarea mea și pe toți dușmanii mei. Această defăimare mi-a afectat foarte rău inima: mi-a îmbolnăvit-o. Doresc foarte mult să beneficiez de compasiune; dar ea nu este. Mă consum așteptând să fiu încurajat; dar nu îi găsesc pe cei care ar trebui să facă acest lucru. Ci ei îmi pun venin în mâncare; iar pentru setea mea, îmi oferă să beau oțet. Să li se transforme masa într-o capcană; și bunăstarea să fie pentru ei un laț (în care să se prindă)! Să li se întunece ochii și să nu mai vadă! Fă să li se disloce mereu șoldurile! Varsă-Ți supărarea peste ei; și să îi ajungă marea Ta mânie declanșată împotriva lor! Locuința lor să le fie devastată; și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! Toate aceste lucruri să li se întâmple, pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine și povestesc suferința celor pe care i-ai rănit. Adaugă-le alte nedreptăți la nedreptățile lor; și fă-i să nu ajungă la dreptatea Ta! Șterge-i din cartea celor vii; și nu îi scrie împreună cu cei corecți! Dar eu sunt (acum) supărat și fără ajutor. Dumnezeule, îmi doresc ca salvarea Ta să mă pună la adăpost! Atunci voi lăuda prin cântec numele lui Dumnezeu; și îl voi glorifica prin mulțumiri. Acest lucru va fi mai agreat de Iahve decât un bou sau un vițel care are coarne și copite. Cei exploatați vor vedea (ce se întâmplă); și se vor bucura. Să trăiască inima voastră – a celor care căutați pe Dumnezeu; pentru că Iahve ascultă pe oamenii săraci și nu îi desconsideră pe aceia din poporul Lui care au fost luați captivi! Să-L laude cerul și pământul, mările și toate vietățile care se mișcă în ele; pentru că Dumnezeu va salva Sionul și va (re)construi orașele (locuite de urmașii) lui Iuda! Ei vor locui acolo și le vor moșteni. Urmașii sclavilor Săi le vor moșteni (în continuare); și cei care iubesc numele Lui, vor locui acolo.