Marcu 5
5
1Au ajuns pe celălalt mal al Mării Galileeii, în regiunea gadarenilor. 2Când a coborât Isus din barcă, L-a întâmpinat imediat un demonizat care tocmai ieșea din cimitir. 3Acest om locuia în (grotele unde erau săpate) morminte și nimeni nu îl mai putea imobiliza nici măcar cu un lanț. 4De multe ori i se legaseră fiare grele de picioare și cătușe la mâini; dar le rupsese și era imposibil de ținut sub control. 5Permanent stătea în zona mormintelor și pe munți, țipând și mutilându-se cu pietre, cu care își făcea tăieturi. 6Când L-a văzut pe Isus de la depărtare, a alergat spre El și I s-a închinat, 7strigând: „Ce avem noi în comun, Isus, Fiul Dumnezeului Celui Foarte Înalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!” 8Zicea așa, pentru că Isus îi ordona: „Spirit rău, ieși din acest om!” 9Isus l-a întrebat: „Cum te numești?” El a răspuns: „Numele meu este «Legiune», pentru că suntem mulți.” 10Spiritul rău Îl ruga pe Isus insistent să nu îl trimită în afara acelei regiuni. 11Acolo, lângă munte, era o mare mulțime de porci care pășteau. 12Demonii L-au rugat pe Isus, zicându-I: „Permite-ne să intrăm în acei porci!” 13Isus le-a permis; iar spiritele rele, ieșind din acel om, au intrat în mulțimea de porci care s-a deplasat rapid de pe râpă în mare. Și astfel, toți cei aproape două mii de porci s-au înecat. 14Cei care păzeau porcii, au fugit în oraș și prin satele din jur, anunțând despre acest caz. Oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15Ajunși la Isus, au constatat că cel care fusese posedat de legiunea de demoni, era îmbrăcat decent și în toate facultățile mentale. Ei s-au speriat 16ascultând martorii oculari care le-au povestit tot ce se întâmplase cu demonizatul și cu porcii. 17Atunci au început să Îl roage pe Isus să plece din zona lor. 18În timp ce Isus urca în barcă, omul care fusese posedat de demoni, Îl ruga să îi permită să rămână cu El. 19Isus nu a aprobat cererea lui, ci i-a zis: „Du-te acasă la familia ta și povestește-le tot ce ți-a făcut Iahve și cum Și-a manifestat mila Lui față de tine.” 20El a plecat și a început să povestească prin Decapolis tot ce îi făcuse Isus; și îi uimea pe toți. 21După ce a traversat Isus pe celălalt mal folosind barca, o mare mulțime de oameni s-a adunat în jurul Lui. El stătea pe mal, aproape de apă. 22Atunci a venit la El unul dintre liderii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut pe Isus, I s-a aruncat la picioare 23și I-a făcut următoarea rugăminte insistentă: „Fetița mea este aproape moartă. Te rog, vino și pune-Ți mâinile peste ea ca să se facă sănătoasă și să trăiască!” 24Isus a plecat împreună cu el; iar mulțimea de oameni din jurul Lui produsese aglomerație. 25Exista o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie. 26Ea suportase intervenția multor medici. Cheltuise toate resursele de care dispusese; dar nu constatase nicio schimbare în bine a sănătății ei; ba încă situația se complica odată cu trecerea timpului. 27Auzind vorbindu-se despre Isus, a venit pe la spatele Lui printre oameni și I s-a atins de haină. 28A procedat așa, pentru că își zicea: „Dacă voi reuși să mă ating de haina Lui, mă voi vindeca!” 29Imediat, hemoragia a încetat și a simțit în tot corpul ei că s-a vindecat. 30Isus Și-a dat seama imediat că ieșise din El o forță (vindecătoare); și întorcându-se spre mulțimea de oameni, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31Discipolii I-au zis: „Vezi ce mulți sunt în jurul Tău; și mai zici «Cine s-a atins de Mine?»?!” 32El privea în jur ca să vadă pe aceea care făcuse acest lucru. 33Femeia, speriată și tremurând pentru că știa ce se întâmplase, a venit, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul. 34Dar Isus i-a zis: „Femeie, credința ta te-a salvat! Du-te liniștită și fii vindecată de boala ta!” 35În timp ce încă vorbea El, au venit niște oameni din partea liderului sinagogii. Aceștia i-au spus: „Fiica ta a murit; de ce Îl mai deranjezi pe Învățător?” 36Dar Isus, fără să ia în considerare aceste cuvinte, a zis liderului sinagogii: „Nu te neliniștii! Credința pe care trebuie să o ai, va face diferența acum!” 37Și nu a permis nimănui să Îl însoțească, excepție făcând Petru împreună cu cei doi frați – Iacov și Ioan. 38Au ajuns la casa liderului sinagogii. Acolo, Isus a găsit agitație printre cei prezenți și pe unii care plângeau exact ca pentru un mort. 39A intrat și le-a zis: „De ce faceți atât zgomot și de ce plângeți? Fetița nu a murit, ci doarme!” 40Dar ei L-au ironizat. Atunci, după ce i-a dat afară pe toți, i-a luat cu El pe părinții fetiței împreună cu cei care-L însoțiseră; și au intrat împreună acolo unde zăcea ea. 41A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita, cumi!”, care se traduce cu „Fetiță, scoală-te!” 42Imediat, ea s-a ridicat și a început să umble, pentru că avea vârsta de doisprezece ani. Ei au rămas foarte surprinși de acest lucru. 43Isus le-a cerut în mod categoric să nu știe nimeni ce s-a întâmplat; și a mai cerut ca fetița să fie hrănită.
Selectat acum:
Marcu 5: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion
