Matei 26:47-55

În timp ce vorbea El, a venit Iuda – unul dintre cei doisprezece discipoli – cu o mare mulțime de oameni, având cu ei săbii și bâte. Erau trimiși de liderii preoților și de bătrânii (religioși ai) poporului (evreu). Trădătorul stabilise cu ei următorul consemn: „Cel pe care trebuie să Îl arestați este Acela pe care Îl voi săruta.” Imediat, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Să trăiești, Învățătorule!” Apoi L-a sărutat. Isus i-a zis: „Prietene, fă ce ai venit să faci!” Atunci acei oameni s-au apropiat, L-au prins pe Isus și L-au arestat. Unul dintre cei care erau cu Isus, și-a scos sabia, a lovit pe sclavul marelui preot și i-a tăiat urechea. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei; pentru că toți cei care o pun în acțiune, vor fi distruși tot cu sabia! Crezi că Mi-ar fi greu să Îl rog pe Tatăl Meu să Mă apere? Imediat Mi-ar putea pune la dispoziție cel puțin douăsprezece armate mari de îngeri… Dar atunci cum s-ar mai confirma Scripturile care spun că așa trebuie să Mi se întâmple?” Apoi, Isus S-a adresat mulțimii de oameni care veniseră, zicându-le: „Ați plecat după Mine, să Mă prindeți, ca după un tâlhar – cu săbii și cu bâte. Ați fi putut să Mă arestați în oricare dintre zilele când am fost în Templu, și totuși nu ați făcut-o.”