Luca 20

1Într-o zi, Isus învăța mulțimea de oameni din apropierea templului, predicându-i Vestea Bună. Atunci au venit la El liderii preoților, învățătorii legii mozaice și conducătorii poporului (evreu). 2Aceștia I-au zis: „Spune-ne: cu aprobarea cui faci aceste lucruri? Cine Te-a autorizat să le faci?” 3Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Am și Eu o întrebare. Doresc să știu: 4De unde provenea botezul lui Ioan – din cer, sau de la oameni?” 5Dar ei au ezitat să răspundă și gândeau astfel: „Dacă răspundem «Din cer.», ne va zice «Atunci, de ce nu l-ați crezut?». 6Iar dacă vom răspunde «De la oameni.», tot poporul ne va omorî cu pietre; pentru că oamenii sunt convinși că Ioan a fost un profet.” 7Atunci au răspuns lui Isus că nu știu de unde provenea botezul lui Ioan. 8Iar Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune în baza cărei autorizări fac aceste lucruri!” 9Apoi a început să spună poporului această parabolă: „Un om a plantat o viță de vie, a arendat-o unor viticultori și a plecat pentru un timp îndelungat într-o altă țară. 10Când era timpul strângerii fructelor, (proprietarul viei) a trimis la viticultori un sclav, ca să îi dea partea lui din producția de struguri. Dar viticultorii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11A trimis un alt sclav; dar viticultorii l-au bătut și pe acela, l-au ridiculizat și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12A mai trimis un al treilea sclav. Ei l-au rănit și l-au dat afară (din vie). 13Proprietarul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu, pe care îl iubesc foarte mult. Poate că pe el îl vor primi onorabil!» 14Dar atunci când l-au văzut (venind), viticultorii au zis: «Priviți: vine cel care este moștenitorul de drept al viei! Haideți să îl omorâm, pentru ca moștenirea (lui) să fie a noastră!» 15L-au scos din vie și l-au omorât. În aceste condiții, ce le va face proprietarul viei? 16Va veni, îi va distruge și va arenda via altor viticultori.” Când au auzit ei această concluzie, au zis: „În niciun caz!” 17Dar Isus le-a zis: „Ce semnificație au aceste cuvinte care au fost scrise: «Piatra pe care zidarii au aruncat-o (ca fiind inutilă), a ajuns să fie pusă în locul unde se unesc zidurile. 18Oricine va cădea peste această piatră, va fi sfărâmat; iar acela peste care va cădea ea, va fi anihilat»?” 19Liderii preoților și învățătorii legii (mozaice) intenționau să Îl prindă chiar atunci; dar se temeau de popor. Înțeleseseră că spunând această parabolă, Isus vorbise despre ei. 20Intenționând să Îl predea (în final) guvernatorului, ei au trimis la El niște spioni care se prezentau ca fiind sinceri. În realitate, aceștia urmăreau afirmațiile lui Isus, pentru a le folosi împotriva Lui. 21Ei L-au întrebat: „Învățătorule, știm că în vorbirea Ta îi înveți pe oameni corect cum să se raporteze la Dumnezeu și că nu îi evaluezi bazat pe lucruri exterioare. 22Este normal să plătim Cezarului impozit, sau nu?” 23Isus, care le înțelesese viclenia, le-a răspuns: „De ce Mă testați? 24Arătați-Mi un dinar. Ale cui sunt imaginea împreună cu literele imprimate pe el?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului!” 25Atunci El le-a zis: „Dați Cezarului ce îi aparține și oferiți-I lui Dumnezeu ce este al Lui!” 26Atunci au constatat că nu pot folosi afirmațiile Lui ca pe o capcană care L-ar fi discreditat public; și mirându-se de răspunsul primit, au tăcut! 27Au venit la Isus și niște saduchei. Aceștia făceau parte din grupul celor care susțineau că nu există posibilitatea învierii. Ei I-au zis: 28„Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că «dacă cineva moare și îi rămâne soția (văduvă) fără să fi avut copii cu ea, fratele lui să o ia pe acea femeie ca soție și să conceapă împreună copii, care vor fi considerați ca urmași ai celui mort.» 29S-a întâmplat că au existat șapte frați. Primul s-a căsătorit și (după un timp) a murit fără să aibă copii. 30Al doilea s-a căsătorit cu femeia (rămasă văduvă); dar a murit și el fără să aibă copii cu ea. 31Cazul s-a repetat cu al treilea, până la al șaptelea. 32În final, a murit și femeia… 33(Întrebarea noastră este aceasta:) Când va fi Învierea, a cui soție va fi femeia? – pentru că toți cei șapte (frați) au avut-o (pe pământ) ca soție!” 34Isus le-a răspuns: „Cât trăiesc pe pământ, oamenii se căsătoresc. 35Dar cei care vor beneficia de învierea dintre morți în viața viitoare, nu se vor mai căsători! 36Acolo nici nu vor mai putea muri, pentru că fiind înviați în calitate de fii ai lui Dumnezeu, ei vor fi ca îngerii. 37Dar dovada că morții învie, vă este oferită chiar de Moise, în textul unde vorbește despre acel tufiș. Acolo, el Îl numește pe Iahve, «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.» 38Iar El nu este un zeu al celor morți, ci Dumnezeul celor vii!” 39Unii dintre învățătorii legii (mozaice), au zis: „Învățătorule, ai dat un bun răspuns!” 40Apoi nimeni nu a mai avut curajul să Îi pună întrebări. 41Isus le-a zis: „Cum se explică faptul că Cristos este fiul lui David? 42În cartea Psalmilor, David spune: «Stăpânul a zis Stăpânului meu: ‘Stai la dreapta Mea, 43până Îți voi pune dușmanii sub picioare.’ 44Deci David Îl numește Stăpân. Atunci cum este el (în același timp) fiul lui?»” 45Apoi le-a vorbit discipolilor în auzul tuturor (celor prezenți acolo): 46„Feriți-vă de învățătorii legii (mozaice), cărora le place să umble îmbrăcați cu robe lungi și să fie salutați cu cel mai mare respect în public! Ei urmăresc să ocupe locurile din față în sinagogi și se așază la mesele festive pe cele mai onorabile locuri. 47În timp ce fac rugăciuni lungi în fața oamenilor, aceștia jefuiesc proprietățile văduvelor. Din această cauză, ei vor primi o condamnare mai mare!”

Selectat acum:

Luca 20: BVA

Evidențiere

Partajează

Copiază