Ioan 19
19
1Atunci Pilat a dat ordin ca Isus să fie bătut. 2Soldații au făcut o coroană împletind spini; și după ce I-au pus-o pe cap, L-au îmbrăcat cu o haină roșie. 3Apoi se apropiau de El și ziceau: „Să trăiești, Regele iudeilor!” Și Îl pălmuiau. 4Pilat a ieșit din nou și le-a zis iudeilor: „Să știți că vi-L aduc afară, ca să vă demonstrez că nu I-am găsit nicio vină.” 5Isus a ieșit purtând coroana de spini și haina roșie. Pilat le-a zis: „Iată Omul!” 6Când L-au văzut liderii preoților și gărzile, au început să strige: „Crucifică-L! Crucifică-L!” Pilat le-a zis: „Luați-L voi și crucificați-L, pentru că eu nu I-am găsit nicio vină!” 7Iudeii au răspuns: „Conform legii noastre, El trebuie să moară, pentru că a pretins despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu!” 8Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică. 9A intrat din nou în sala de judecată și L-a întrebat pe Isus: „De unde ești?” Dar Isus nu i-a mai dat niciun răspuns. 10Pilat I-a zis: „Tocmai mie refuzi să îmi răspunzi? Nu știi că am dreptul să decid crucificarea sau eliberarea Ta?” 11Isus i-a răspuns: „Nu ai avea niciun drept să decizi cu privire la Mine dacă nu ai fi fost investit cu autoritate de sus. Acesta este motivul pentru care cel care M-a predat ție, a comis un păcat mai mare.” 12Din acel moment, Pilat intenționa să Îl elibereze. Dar iudeii strigau: „Dacă eliberezi pe acest om, nu vei fi în bune relații cu Cezarul! Oricine se declară Rege, este împotriva Cezarului!” 13Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a scos pe Isus și apoi s-a așezat pe scaunul de judecător, în locul care se numea „Pavajul de piatră” și pe care evreii îl numeau „Gabata”. 14Era a șasea oră a zilei, când se făcea pregătirea pentru sărbătoarea Paștelor. Pilat le-a zis iudeilor: „Acesta este Regele vostru!” 15Dar ei au strigat: „Ia-L! Ia-L și crucifică-L!” Pilat le-a zis: „Să-L crucific pe Regele vostru?!” Liderii preoților i-au zis: „Noi nu avem alt rege decât pe Cezar!” 16Atunci li L-a predat ca să fie crucificat. Ei L-au luat pe Isus și L-au dus la locul execuției prin crucificare. 17Ducându-Și crucea, Isus a ajuns în locul numit „Craniul”, care în limba evreilor se numea Golgota. 18Acolo a fost crucificat împreună cu alți doi. Unul era într-o parte, iar altul în cealaltă, Isus fiind pus la mijloc. 19Pilat a făcut o inscripție pe care a pus-o deasupra crucii. Pe ea era scris: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor.” 20Pentru că locul unde fusese crucificat Isus era aproape de oraș, mulți iudei au avut ocazia să o citească. Era scrisă în limba aramaică, în limba latină și în limba greacă. 21Liderii preoților iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie «Regele iudeilor», ci că El a zis: «Sunt Regele iudeilor.»!” 22Pilat a zis: „Rămâne așa cum am scris!” 23După ce L-au crucificat pe Isus, soldații I-au luat hainele și le-au împărțit în patru. Apoi fiecare și-a luat câte o parte din ele. I-au luat și cămașa care nu avea nicio cusătură, ci era formată dintr-o singură țesătură de sus până jos. 24Atunci au zis între ei: „Să nu o rupem, ci să tragem la sorți, pentru ca astfel să vedem a cui va fi.” S-a întâmplat așa, ca să se confirme ce zisese Scriptura: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea.” Exact așa au procedat soldații. 25Lângă crucea lui Isus stătea mama Lui și sora mamei Lui; apoi mai erau: Maria, soția lui Clopa și Maria Magdalena. 26Când a văzut Isus pe mama Sa și pe discipolul pe care îl iubea stând lângă ea, i-a zis: „Femeie, acesta este fiul tău!”. 27Apoi a zis discipolului: „Ea este mama ta!” Și din acel moment, discipolul a decis să o ia la el acasă (ca mamă a lui). 28Știind că totul a ajuns la final, ca să procedeze conform Scripturii, Isus a zis: „Îmi este sete!” 29Acolo era un vas plin cu oțet. Soldații au luat o ramură de isop, în capătul căreia au pus un burete plin cu oțet și I l-au dus aproape de gură. 30Când a primit oțetul, Isus a zis: „S-a terminat!” Apoi Și-a plecat capul și a murit. 31Ca să nu rămână corpurile pe cruce în timpul Sabatului – pentru că acea zi avea o semnificație specială – iudeii l-au rugat pe Pilat să aprobe sfărâmarea picioarelor celor de pe cruce. 32Soldații au venit și au sfărâmat picioarele celor doi care erau crucificați împreună cu Isus. 33Dar când s-au dus la Isus și au constatat că deja murise, nu I-au mai sfărâmat picioarele; 34ci unul dintre soldați L-a penetrat cu o lance în zona coastelor. Și imediat a ieșit de acolo sânge și apă. 35Acest lucru este confirmat de cel care l-a văzut. Declarația lui este adevărată; și el este conștient că spune adevărul, pentru ca voi să credeți. 36Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se confirme cuvintele Scripturii care a spus: „Niciunul dintre oasele Lui nu va fi strivit.”; 37iar alt text al ei spune: „Vor vedea pe Cel pe care L-au penetrat.” 38Apoi, Iosif din Arimateea – unul care, fiindu-i frică de iudei, era un discipol al lui Isus, dar în secret – l-a rugat pe Pilat să îi permită să ia corpul lui Isus de pe cruce. După ce Pilat i-a aprobat cererea, el a venit și a luat corpul lui Isus. 39Acolo a mai venit și Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea. El a adus o compoziție de aproximativ treizeci de litri de ulei parfumat format cu smirnă și aloe. 40Apoi a luat corpul lui Isus și l-a înfășurat cu fașe de pânză de in, adăugând și acel ulei parfumat, așa cum era obiceiul înmormântării între iudei. 41În zona unde fusese crucificat Isus, era o grădină. În ea era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42Fiind ziua pregătirii (pentru sărbătoarea Paștelor) și pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.
Selectat acum:
Ioan 19: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion
