Ioan 18:15-27

Simon Petru mergea după Isus împreună cu un alt discipol care era cunoscut marelui preot. Astfel, amândoi au primit aprobarea să intre în curtea marelui preot. Dar Petru a rămas afară la ușă. Celălalt discipol – cunoștința marelui preot – a ieșit, a vorbit cu femeia de la intrare și l-a adus pe Petru înăuntru. Atunci, acea femeie care își făcea serviciul la intrare, i-a zis lui Petru: „Ești și tu unul dintre discipolii acestui Om?” El a răspuns: „Nu sunt!” Sclavii și gărzile care erau acolo, făcuseră un foc cu cărbuni, pentru că era frig. Petru stătea împreună cu ei și se încălzea. Marele preot L-a întrebat pe Isus despre discipolii Lui și despre învățătura Sa. Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit oamenilor în public. Totdeauna am învățat mulțimile de oameni în sinagogă și în (zona de lângă) templu, unde se adună toți iudeii. Nu am spus nimic în secret. De ce dorești să aflii de la Mine (despre această învățătură)? Întreabă-i pe cei care M-au auzit vorbind, pentru că ei știu ce am spus!” Auzind acest răspuns, un gardian care stătea acolo, I-a dat o palmă lui Isus și i-a zis: „Așa vorbești Tu marelui preot?” Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, demonstrează! Dar dacă am răspuns bine, de ce Mă bați?” Ana L-a trimis legat la marele preot care se numea Caiafa. Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei i-au zis: „Oare nu ești și tu unul dintre discipolii Lui?” El a negat, răspunzând: „Nu sunt!” Unul dintre sclavii marelui preot – rudă cu acela căruia Petru îi tăiase urechea – a zis: „Oare nu te-am văzut eu împreună cu El în grădină?” Atunci Petru s-a dezis din nou. Și imediat a cântat cocoșul…