Ioan 12:12-50

A doua zi, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, o mare mulțime de participanți la sărbătoare, a luat ramuri de palmier și L-a întâmpinat, strigând: „Osana! Cel care vine în numele lui Iahve – Regele lui Israel! El este binecuvântat!” Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, exact cum este scris: „Nu vă temeți, locuitori ai Sionului, pentru că Regele vostru vine călare pe un măgăruș.” Discipolii Lui nu au înțeles aceste lucruri de la început; dar după ce a fost glorificat Isus, și-au amintit că ele se întâmplaseră în prezența lor exact cum fuseseră scrise (anticipat) cu privire la El. Toți cei care fuseseră împreună cu Isus când îl chemase pe Lazăr din mormânt înviindu-l, vorbeau despre El. Iar mulțimea de oameni venise să Îl întâmpine pentru că auzise despre această minune. Fariseii au zis: „Să știți că planul nostru nu va avea rezultatul pe care îl așteptam. Observăm că lumea se duce după El!” Erau niște greci care veniseră să participe la sărbătoare. Ei s-au apropiat de Filip care provenea din Betsaida, o localitate inclusă în provincia Galileea. Rugându-l, i-au zis: „Domnule, dorim să Îl vedem pe Isus.” Filip s-a dus și a vorbit cu Andrei; apoi Andrei și Filip au discutat cu Isus. Răspunzându-le, Isus le-a zis: „A venit timpul în care Fiul Omului să fie glorificat. Vă asigur că dacă bobul de grâu care a intrat în pământ nu moare, rămâne singur. Dar dacă moare, va produce o bogată recoltă. Cine își iubește viața, o va pierde; dar cine își urăște viața în această lume, o va păstra pentru eternitate. Dacă Îmi slujește cineva, (trebuie) să Mă urmeze. Și slujitorul Meu va fi acolo unde sunt Eu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va onora! Acum inima Mea este tulburată. Și oare ce voi zice – «Tată, scapă-Mă de aceste momente»? Dar am ajuns până aici tocmai pentru a trece prin ele! Tată, glorifică numele Tău!” Și din cer s-a auzit o voce care zicea: „L-am glorificat și îl voi mai glorifica!” Mulțimea de oameni care stătea acolo și care auzise acea voce, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „A fost un înger care a vorbit cu El.” Isus a răspuns: „Această voce s-a auzit nu pentru Mine, ci pentru voi. Acum este momentul pentru judecata acestei lumi, când stăpânitorul ei va fi aruncat afară. Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți oamenii.” Aceste cuvinte descriau felul în care urma să moară Isus. Mulțimea de oameni I-a răspuns: „Noi am auzit despre Cristos din cărțile Legii că rămâne etern. Atunci cum poți să afirmi că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?” Isus le-a zis: „Lumina va mai fi pentru puțin timp între voi. Comportați-vă ca unii care aveți lumina, ca să nu vă afecteze întunericul. Cine umblă în întuneric, nu știe unde merge. Atât timp cât aveți lumina printre voi, credeți în ea, ca să fiți fii ai luminii.” După ce a spus aceste cuvinte, Isus a plecat și s-a ascuns de ei. Deși făcuse atâtea minuni înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se întâmple exact ce spusese profetul Isaia: „Cine a acordat credit predicării noastre? Cui i s-a revelat ce poate să facă brațul lui Iahve?” Ei nu puteau crede și pentru că Isaia mai zisese: „Le-a orbit ochii și le-a făcut inima insensibilă, ca să nu vadă și să nu înțeleagă; și astfel, neîntorcându-se la Dumnezeu, să nu existe șansa de a-i vindeca.” Isaia a spus aceste cuvinte atunci când a văzut gloria Lui și a vorbit despre El. Totuși, chiar dintre lideri au fost mulți care au crezut în Isus. Dar nu vorbeau (în) public despre El, ca să nu fie excluși din sinagogă. Ei demonstrau astfel că iubesc mai mult aprecierea oamenilor decât aprobarea lui Dumnezeu. Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede (numai) în Mine, ci (și) în Cel care M-a trimis. Și cine Mă vede, (de fapt), Îl vede pe Cel care M-a trimis. Eu am venit să fiu o lumină în lume; pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric. Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le respectă, nu Eu îl judec; pentru că nu am venit să judec lumea, ci ca să o salvez. Cine Mă va desconsidera și va respinge cuvintele Mele, va fi condamnat în final de Cuvântul pe care i l-am predicat. Pentru că Eu nu am vorbit din proprie inițiativă, ci așa cum Mi-a poruncit Tatăl care M-a trimis. El Mi-a ordonat cum și ce trebuie să vorbesc. Și știu că porunca Lui este (dată vizând accesul la) viața eternă. Iar Eu vă prezint lucrurile exact așa cum Mi le-a spus Tatăl.”