Geneza 47
47
1Iosif s-a dus să anunțe faraonul că tatăl lui și frații lui au venit din Canaan împreună cu turmele, cu cirezile și cu tot ce au. El i-a mai spus că aceștia sunt în zona Goșen. 2Apoi Iosif i-a luat pe cinci dintre frații lui și i-a adus înaintea faraonului. 3Acesta i-a întrebat: „Ce meserie aveți?” Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi sunt păstori, la fel cum au fost și strămoșii noștri. 4Am venit să locuim ca străini în această țară, pentru că foametea este greu suportabilă în Canaan. Nici pășune nu mai există acolo pentru turmele slujitorilor tăi. Deci permite-le slujitorilor tăi să locuiască în Goșen.” 5Atunci faraonul i-a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6Țara Egiptului este la discreția ta. Atât tatăl tău cât și frații tăi să locuiască în Goșen, unde este cea mai bună zonă a țării. Și dacă vei constata că între ei sunt oameni competenți, desemnează-i administratori ai turmelor mele!” 7Iosif l-a adus și l-a prezentat faraonului pe tatăl lui numit Iacov. Iar Iacov l-a binecuvântat pe faraon. 8Acesta l-a întrebat pe Iacov: „Câți ani ai?” 9Iacov a răspuns: „Anii călătoriei mele (pe acest pământ) sunt o sută treizeci. Acești ani ai vieții mele au fost puțini și greu de suportat. Ei nu au fost la fel de mulți ca anii vieții strămoșilor mei în timpul călătoriei lor (pe pământ).” 10Iacov a binecuvântat faraonul. Apoi a plecat de la el. 11Conform ordinului faraonului, Iosif a decis ca locuința tatălui lui și a fraților lui în Egipt să fie pe o proprietate pe care le-a dat-o în cea mai bună parte a țării. Ea era în teritoriul lui Ramses. 12Iosif a avut grijă ca atât tatăl cât și frații lui să aibă hrana necesară membrilor familiilor lor. 13Pentru că foametea se intensifica din ce în ce mai mult, în toată țara se terminaseră rezervele de cereale. Egiptul și Canaanul erau epuizate din cauza foametei. 14Iosif a adunat tot argintul care exista în Egipt și în Canaan, primindu-l ca plată pentru grâu. Astfel, el a adus acest argint în tezaurul faraonului. 15Când s-a terminat argintul din Egipt și din Canaan, toți egiptenii au venit la Iosif și i-au zis: „Dă-ne pâine! De ce să murim în fața ta doar pentru că nu mai avem (bani de) argint?” 16Iosif a răspuns: „Dacă nu mai aveți (bani de) argint, dați-mi turmele voastre; și vă voi da pâine în locul lor!” 17Ei și-au adus turmele la Iosif; iar el le-a dat pâine care a fost plătită de ei cu turme de oi, cu cirezi de vite, cu măgari și cai. Astfel, în acel an i-a hrănit dându-le pâine pe care au plătit-o cu toate turmelor lor. 18Dar anul a trecut. În următorul an, ei au venit la Iosif și i-au zis: „Recunoaștem în fața stăpânului nostru că nu mai avem argint și că turmele (noastre) de animale sunt acum ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât corpurile noastre și terenurile agricole din proprietatea noastră. 19De ce să murim în fața ta ca proprietari ai unor terenuri agricole? Cumpără-ne împreună cu terenurile noastre și dă-ne hrană în locul lor. Astfel, noi împreună cu pământurile noastre vom fi sclavii faraonului! Dă-ne sămânță ca să supraviețuim și să nu murim! Iar țara va evita riscul de a rămâne fără recolte!” 20Așa a cumpărat Iosif pentru faraon toate terenurile agricole din Egipt. Toți egiptenii și-au vândut terenurile pe care le dețineau în proprietatea lor, pentru că foametea le era prea greu de suportat; și astfel, țara a ajuns în proprietatea faraonului. 21Apoi, el a mutat în orașe tot poporul existent, de la o frontieră a Egiptului până la cealaltă. 22Totuși, el nu a cumpărat terenurile din proprietatea preoților; pentru că faraonul le asigurase provizii din care trăiau. Așa se explică de ce ei nu și-au vândut terenurile (agricole). 23Apoi Iosif a zis poporului: „Astăzi v-am cumpărat împreună cu terenurile voastre agricole. De-acum sunteți proprietatea faraonului! Vă dau acum sămânță să semănați pământul (lui). 24Dar când veți secera recoltele, va trebui să îi dați faraonului a cincea parte din ele. Celelalte patru părți vor fi ale voastre, pentru ca să le folosiți la următoarele însămânțări și să fie ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre și pentru copiii voștri!” 25Ei au răspuns: „Tu ne-ai salvat viețile; să fim acceptați de stăpânul nostru; și vom fi slujitorii faraonului!” 26Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până astăzi. Ea prevede că a cincea parte din recolte este a faraonului. Doar terenurile preoților nu deveniseră proprietatea faraonului. 27Israelienii și-au stabilit locuințele în Egipt, în zona numită Goșen. Ei au obținut acolo proprietăți, au fost productivi și au crescut foarte mult ca număr de persoane. 28Iacov a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani. Viața lui au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29Cu puțin timp înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul lui numit Iosif; și i-a zis: „Dacă ești de acord, pune-ți mâna sub șoldul meu! Comportă-te cu mine cu bunătate și respectă ce îmi vei promite. Îți cer să nu mă înmormântezi în Egipt. 30Atunci când voi muri, du-mă din Egipt și pune-mă în mormântul strămoșilor mei!” Iosif a răspuns: „Voi face așa cum mi-ai cerut!” 31Iacov i-a zis: „Jură-mi!” Atunci Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat sprijinindu-se pe capătul patului lui.
Selectat acum:
Geneza 47: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion