Geneza 37:18-30

Aceștia l-au văzut de la mare distanță; și înainte să ajungă la ei, au decis să îl omoare. Au vorbit între ei astfel: „Vine «visătorul»! Acum, haideți să îl omorâm și să îl aruncăm într-o groapă. Vom spune că a fost mâncat de un animal sălbatic; și vom vedea ce confirmare vor mai avea visele lui!” Dar când a auzit Ruben despre acest plan, a încercat să îl scape, zicând: „Să nu îl omorâm!” El a continuat spunând: „Să nu (facem să) curgă sânge! Vă propun să îl aruncați în această groapă din deșert; dar fără să îl omorâți!”. Le-a vorbit astfel ca să îl salveze din mâinile lor și să îl aducă înapoi la tatăl lui. Când a ajuns Iosif la frații lui, aceștia l-au dezbrăcat de haina specială pe care o purta. Apoi l-au luat și l-au aruncat într-o groapă. Aceea era o fântână care nu mai avea apă în ea. Apoi s-au așezat să mănânce. Dar privind în depărtare, au observat că se apropiau niște comercianți ismaeliți care veneau din Galaad. Ei mergeau spre Egipt. Cămilele lor transportau condimente, balsam și ulei parfumat. Iuda le-a zis fraților lui: „Ce avantaj avem dacă ne omorâm fratele și îi ascundem sângele? Mai bine haideți să îl vindem ismaeliților și să nu îl omorâm cu mâinile noastre; pentru că el este fratele nostru și avem o origine comună.” Frații lui i-au acceptat propunerea. Când s-au apropiat comercianții madianiți, frații lui l-au scos pe Iosif din fântână și l-au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli de argint. Ei l-au dus pe Iosif în Egipt. Când s-a dus Ruben la fântână și a constatat că Iosif nu mai era acolo, și-a rupt hainele în bucăți (de necaz). Apoi s-a dus la frații lui și le-a zis: „Copilul nu mai este acolo! Acum ce voi face?”