Estera 2:5-11

În fortăreața Susei trăia un evreu care se numea Mardoheu. El era fiul lui Iair. Iair a fost fiul lui Șimei; iar acest Șimei a fost fiul lui Chiș care a fost un bărbat dintre urmașii lui Beniamin. Mardoheu fusese luat în captivitate din Ierusalim. El era printre exilații duși împreună cu Ieconia – regele celor din teritoriul numit Iuda – în vremea în care Nabucodonosor era regele Babilonului. Mardoheu o avea în îngrija lui pe Hadasa – adică pe Estera – care era fiica unchiului lui. Ea nu mai avea nici tată, nici mamă. Tânăra era frumoasă (fizionomic) și agreabilă. După moartea tatălui și a mamei ei, Mardoheu o înfiase. Porunca regelui cuprinsă în decretul lui cu privire la aducerea mai multor fete în fortăreața Susei – sub supravegherea lui Hegai – a făcut ca și Estera să fie luată la palatul lui și să fie dată în grija lui Hegai, responsabilul femeilor. Tânăra i-a plăcut lui Hegai; și astfel, ea a beneficiat de bunăvoință din partea lui. El s-a grăbit să îi aducă atât ce avea nevoie pentru înfrumusețare, cât și partea ei de hrană. I-a dat șapte servitoare care fuseseră alese din palatul regelui. Apoi a dus-o împreună cu ele în cea mai bună cameră a grupului de femei din palat. Estera nu și-a divulgat nici poporul și nici originea – pentru că Mardoheu îi poruncise să nu vorbească (nimănui) despre ele. În fiecare zi, Mardoheu se plimba prin fața gardului care delimita zona femeilor de la palatul regal – ca să afle cum trăia Estera și ce se întâmplase cu ea.