Oratorul 1:13-18

M-am implicat în studiul și cercetarea înțelepciunii cu aplicație la toate lucrurile care se întâmplă sub cer. Aceasta este o activitate obositoare pe care Dumnezeu o pretinde oamenilor în tipul existenței lor. Am observat tot ce se face (în existența de) sub soare; și am constatat că toate lucrurile sunt fără sens și că se deplasează (ciclic) ca vântul. Ce a fost îndoit cândva, nu se mai poate îndrepta; și ce lipsește, nu poate fi inclus în numărul celorlalte lucruri existente. Mi-am zis: «Observ că mi-am mărit reputația și am progresat în înțelepciune mai mult decât toți cei care au existat la Ierusalim înaintea mea. Astfel, inima mea a beneficiat de mult mai multă înțelepciune și de cunoaștere.» M-am dedicat obținerii cunoașterii care este facilitată de înțelepciune. Am fost implicat în înțelegerea nebuniei și a prostiei. Dar am realizat că și această activitate este inutilă. Unde există multă înțelepciune, este și multă frustrare. Avansul în cunoaștere aduce cu el dezamăgirea…”