Daniel 6:1-10

Darius a decis să desemneze în regatul lui o sută douăzeci de guvernatori cu autoritate absolută, care să fie repartizați în tot teritoriul. A decis să fie și trei supraveghetori-șefi ai tuturor acestora. Între cei trei (supraveghetori) era și Daniel. Guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor erau datori să se subordoneze celor trei supraveghetori, astfel încât regele să nu sufere vreo pagubă. Dar dintre cei trei supraveghetori care erau șefii guvernatorilor cu autoritate absolută în teritoriul regatului, Daniel era un om special – pentru că în el era un spirit distinct; iar regele se gândea să îi ofere autoritate superioară celorlalți (conducători) care existau în tot regatul lui. Atunci supraveghetorii și guvernatorii cu autoritate absolută au planificat să găsească o acuzație împotriva lui Daniel referitoare la treburile regatului; dar nu au reușit să găsească niciun cap de acuzare și nicio greșeală (în activitatea lui) – pentru că el era om de încredere și nu se putea găsi în el vreo greșeală făcută din neatenție sau vreo abatere de la ce este corect. Acei oameni au zis: „Nu găsim în acțiunile acestui Daniel nimic de condamnat. Am putea să îl reclamăm (regelui) doar dacă vom găsi ceva din legea Dumnezeului lui pe care el o respectă!” Atunci, acei supraveghetori și guvernatori s-au dus cu mare zgomot la rege; și i-au zis: „Rege Darius, să trăiești etern! Toți supraveghetorii regatului, demnitarii, guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor, consilierii și ceilalți guvernatori sunt de acord să se scrie un decret regal care să prevadă o interdicție. În el să se precizeze că oricine se va ruga în următoarele treizeci de zile altui zeu sau altui om decât ție, rege, să fie aruncat în groapa cu lei. Acum, rege, aprobă această interdicție și semnează decretul; pentru ca nimeni să nu îi poată modifica în vreun fel conținutul – așa cum prevede legea mezilor și a perșilor care spune că din momentul în care a fost emisă, nicio lege nu mai poate fi abrogată.” Atunci regele Darius a semnat decretul care conținea această interdicție. Deși știa că s-a semnat decretul, Daniel a continuat să meargă în casa lui care avea deschise ferestrele de sus spre (fostul oraș) Ierusalim; și de trei ori pe zi, îngenunchea, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui – așa cum făcuse și înainte.