Faptele apostolilor 13:1-52

În comunitatea creștinilor din Antiohia exista un grup format din profeți și din învățători. Din el făceau parte: Barnaba, Simon numit și Niger, Luciu din Cirena, Manaen care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod, și Saul. În timp ce (credincioșii din acea comunitate) slujeau lui Iahve și posteau, Spiritul Sfânt a zis: „Selectați pe Barnaba și pe Saul, având în vedere misiunea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și apoi le-au oferit ocazia să plece. Fiind trimiși de Spiritul Sfânt, Barnaba și Saul s-au dus la Seleucia; și de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Când au ajuns la Salamina, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile unde se întruneau iudeii. Împreună cu ei era și Ioan, ca slujitor. După ce au traversat toată insula și au ajuns la Pafos, au întâlnit un iudeu care pretindea că este profet, dar care în realitate era un vrăjitor. El se numea Bar-Isus și făcea parte din grupul privilegiat al proconsulului Sergius Paulus – un om (cunoscut ca) inteligent. El i-a chemat pe Barnaba și pe Saul, manifestându-și dorința să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Dar vrăjitorul al cărui nume se traduce în limba greacă prin Elima, li se opunea și urmărea să devieze proconsulul de la (interesul lui pentru) credință. Atunci Saul, numit și Pavel, plin de Spiritul Sfânt, s-a uitat fix la el și i-a zis: „Ești un om plin de viclenie și de răutate, un fiu al Diavolului și dușman al oricărei idei corecte! Oare când vei înceta această denaturare a lucrurilor? Să știi că de acum încolo, mâna lui Isus va fi împotriva ta. Vei fi orb și pentru un timp nu vei mai vedea soarele!” Imediat a fost afectat de (un fel de) ceață care i-a provocat senzația de întuneric. Apoi el a solicitat pe cineva care să îl ducă de mână. Când a văzut ce se întâmplase, proconsulul a crezut și a fost foarte surprins de învățătura lui Isus. Pavel a plecat din Pafos împreună cu cei care îl însoțeau și au ajuns la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. Continuându-și călătoria, au plecat din Perga și au ajuns în localitatea Antiohia din Pisidia. Apoi în ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au stat jos. După citirea unor texte din lege(a mozaică) și din scrierile profeților, liderii sinagogii au trimis la ei pe cineva să le spună: „Fraților, dacă aveți un mesaj de încurajare pentru popor, (puteți să) vorbiți!” Atunci Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna (că intenționează să vorbească) și apoi a zis: „Bărbați israelieni și voi care nu sunteți evrei, dar care aveți respect față de Dumnezeu, ascultați-mă! După ce a ales pe strămoșii noștri, Dumnezeu a format din ei acest popor numit Israel pe care l-a onorat cu susținerea Lui când se dezvolta în țara Egipt. Apoi, acționând cu o mare forță (în favoarea lor), i-a scos de acolo. Aproximativ patruzeci de ani, El le-a suportat comportamentul în deșert; iar după ce a distrus șapte popoare în țara Canaan, le-a oferit teritoriul lor. Au trecut astfel aproximativ patru sute cincizeci de ani; și apoi El le-a dat judecători, până în perioada când a trăit profetul Samuel. Atunci ei au cerut un rege. Și pentru aproximativ patruzeci de ani, Dumnezeu le-a oferit pe Saul – fiul lui Chis – care era unul dintre descendenții lui Beniamin. Apoi El l-a îndepărtat (pe Saul) și le-a oferit pe David. Despre el a făcut următoarea afirmație: «L-am găsit pe David – fiul lui Iese – un om care Îmi satisface inima. El Îmi va îndeplini dorințele.» Conform promisiunii Sale, Dumnezeu a oferit Israelului un Salvator care face parte dintre descendenții lui David. Acest Salvator este Isus. Înainte de apariția Lui, Ioan predicase întregului popor Israel despre botezul (pe care îl făcea oamenilor în urma) pocăinței. Iar când era la finalul misiunii lui, acest Ioan a zis: «Cine credeți că sunt? Să știți că nu sunt eu Acela (pe care Îl așteptați). Ci El va veni după mine; iar eu nu merit nici să Îi dezleg încălțămintea din picioare.» Fraților, urmași ai lui Avraam și voi toți ceilalți care manifestați respect față de Dumnezeu, să știți că pentru noi a fost trimis acest mesaj al salvării! Locuitorii Ierusalimului și liderii lor nu au cunoscut identitatea lui Isus; iar prin faptul că L-au condamnat, au făcut să se întâmple exact cum preziseseră profeții din scrierile cărora se citește în fiecare zi de Sabat. Deși nu au găsit niciun motiv care să justifice omorârea Lui, ei i-au cerut lui Pilat să Îl condamne la moarte. Și după ce au făcut tot ce era scris dinainte despre El, L-au dat jos de pe lemn(ul crucii) și L-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat! El Și-a făcut apariția de mai multe ori în fața celor care Îl urmaseră din Galileea la Ierusalim. Aceștia sunt acum martorii Lui înaintea poporului. Iar noi vă aducem această veste bună care se referă la faptul că promisiunea făcută părinților noștri a fost respectată de Dumnezeu acum, între noi, care suntem descendenții lor. Acest fapt fusese deja anunțat în al doilea Psalm, prin cuvintele: «Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!» El a mai vorbit și despre înviere, precizând că nu Se va mai întoarce în procesul descompunerii. Garanția respectării acestor promisiuni a fost precizată atunci când a zis: «Voi respecta cu cea mai mare seriozitate promisiunile sfinte pe care i le-am făcut lui David.» Iar în alt Psalm, El promite: «Nu vei accepta ca Sfântul Tău să fie afectat de descompunerea fizică.» După ce a slujit celor din vremea lui în acord cu planul lui Dumnezeu, David a murit și a fost înmormântat lângă părinții lui. Este evident că el a fost totuși afectat de descompunerea fizică. Dar Cel pe care L-a înviat Dumnezeu, nu a fost afectat de ea. Vă anunț deci, fraților, că aveți posibilitatea ca datorită Lui, să puteți fi iertați de păcate! Oricine crede (în El), este iertat prin El de toate acele păcate pe care legea lui Moise nu le putea ierta. Acum fiți atenți să nu se întâmple cu voi așa cum au spus profeții: «Priviți și mirați-vă, oameni calomniatori; pentru că voi face în timpul generației voastre o lucrare pe care nu v-ați imagina-o posibilă dacă nu v-ar relata-o cineva.»!” Când au ieșit (din sinagogă), oamenii i-au rugat să le vorbească și în Sabatul următor despre aceleași lucruri. După ce grupul din sinagogă s-a împrăștiat, mulți iudei împreună cu alți oameni religioși, adepți ai iudaismului, au mers după Pavel și după Barnaba care au vorbit cu ei și i-au încurajat să își continue viața în harul lui Dumnezeu. Când a venit ziua următorului Sabat, aproape toți oamenii din oraș s-au adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Văzând mulțimile de oameni care se adunaseră, iudeii au devenit foarte invidioși și au început să vorbească împotriva lucrurilor despre care predica Pavel, ridiculizându-l. Dar Pavel și cu Barnaba le-au zis curajoși: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia predicat întâi vouă. Dar pentru că nu îl acceptați și nici nu vă considerați demni de viața eternă, să știți că ne întoarcem spre celelalte națiuni. De fapt, așa ne-a și poruncit Isus, zicând: «Te-am desemnat să fii lumina națiunilor lumii, ducând salvarea până la marginile pământului.»” După ce au auzit aceste cuvinte, cei care nu erau evrei s-au bucurat, au glorificat Cuvântul lui Iahve, iar unii l-au și crezut. Aceștia erau dintre cei care fuseseră aleși să aibă viața eternă. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea în toată acea zonă. Dar iudeii au determinat pe femeile religioase cu autoritate și pe liderii orașului să provoace o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnaba. Astfel au reușit să îi expulzeze din teritoriul lor. Pavel și Barnaba și-au scuturat praful de pe picioare ca gest de protest față de ei; și apoi s-au dus în Iconia. Discipolii care se formaseră (ca rezultat al misiunii lor) erau plini de bucurie și de Spirit(ul) Sfânt.