1 Ioan 4:10-19

Această dragoste implică faptul că ea nu a fost inițiată de noi, ci a plecat de la Dumnezeu spre noi; și în consecință, El L-a trimis pe Fiul Său ca sacrificiu pentru păcatele noastre. Dragii mei, dacă acesta este modul în care ne-a iubit Dumnezeu, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi. Și atunci dragostea Lui „se maturizează” în viața noastră. Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi (și) prin faptul că ne-a dat (din) Spiritul Său. Noi am văzut și declarăm în calitate de martori că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Salvator al lumii. Dacă cineva afirmă că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el rămâne în Dumnezeu. Noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi. Dumnezeu este dragoste. Cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu; și Dumnezeu rămâne în acel om. Astfel este perfectată dragostea în noi, pentru ca în ziua când va fi Judecata (finală), noi să avem curaj pentru că vom fi trăit în această lume ca El. În dragoste nu există frică; ci dragostea perfectă alungă frica. De fapt, frica apare în legătură cu pedeapsa. Iar cel care are frică, nu a ajuns la maturitate în dragoste. Noi îl iubim ca o consecință a faptului că mai întâi El a fost Cel care ne-a iubit.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu 1 Ioan 4:10-19