Aceste lucruri care s-au întâmplat, sunt exemple pentru noi, ca (să învățăm) să nu dorim și noi lucrurile rele pe care le-au dorit ei. Concret, să nu vă închinați idolilor așa cum au făcut ei. Scriptura spune că „Oamenii s-au așezat să mănânce și să bea; apoi s-au ridicat să danseze” (în cinstea idolului). Să nu comitem imoralități sexuale ca cei douăzeci și trei de mii care au murit într-o singură zi (pentru acest păcat). Să nu Îl testăm pe Dumnezeu, așa cum au făcut cei care au fost omorâți apoi de mușcăturile șerpilor. Să nu protestați așa cum au făcut cei care au fost omorâți de îngerul distrugător. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să fie niște exemple; și au fost scrise pentru noi care trăim la finalul secolelor. Deci acela care consideră că stă în picioare, să fie atent să nu cadă! Până acum nu ați fost confruntați cu nicio ispită care să nu fie specifică oamenilor. Iar Dumnezeu este credincios; și nu va permite să fiți ispitiți mai mult decât puteți rezista. Ci împreună cu ispita, El a pregătit și posibilitatea de scăpare, pentru ca astfel să îi puteți rezista. Deci, dragii mei, fugiți de închinarea la idoli! Vă vorbesc ca unor oameni înțelepți. Judecați singuri ce vă spun! „Paharul binecuvântării” pentru care mulțumim (în rugăciune), nu reprezintă el oare faptul că toți beneficiem de sângele lui Cristos? Iar pâinea pe care o rupem, nu vorbește oare despre beneficiul nostru comun care a rezultat din sacrificarea corpului (fizic al) lui Cristos? Toți mâncăm dintr-o singură pâine; și acest fapt corespunde realității: noi toți împreună formăm un singur organism. Priviți la poporul Israel: cei care mănâncă din carnea animalelor sacrificate, sunt în legătură directă cu altarul. Deci vreau să spun oare că are vreo valoare carnea sacrificată idolilor? Sau v-am comunicat cumva ideea că idolul semnifică ceva? Nu! Ci vreau să spun că animalele sacrificate de păgâni, sunt oferite nu lui Dumnezeu, ci demonilor. Iar eu nu vreau ca voi să vă implicați astfel în lumea demonilor. Nu puteți servi în același timp din paharul Stăpânului și din cel care este al demonilor. Nu puteți participa atât la masa Stăpânului, cât și la cea a demonilor. Avem oare curajul să provocăm gelozia Lui? Avem noi o forță mai mare decât a Stăpânului nostru? Toate lucrurile sunt permise, dar nu toate sunt utile. Toate sunt permise, dar nu toate edifică (spiritual). Nimeni să nu urmărească propriile lui interese; ci fiecare să fie preocupat de interesele celuilalt. Puteți mânca orice fel de carne care se vinde în piață, fără să întrebați de unde este adusă. Deci să nu aveți dubii din partea conștiinței, neștiind dacă este bine să fie mâncată. De fapt, (Scriptura spune că) „pământul, împreună cu tot ce există pe el, este al lui Iahve”. Dacă vreun necredincios vă invită să serviți masa la el și acceptați invitația lui, să mâncați orice vă va servi acolo. Să nu puneți vreo întrebare (legată de proveniența mâncării) din cauza conștiinței. Dar dacă cineva vă spune despre o anumită mâncare că provine din alimentele dedicate idolilor, atunci să nu o mâncați. Să procedați așa din cauza celui care a făcut această precizare și din cauza conștiinței. Desigur, mă refer nu la conștiința voastră, ci la a celuilalt. Nu am motive să permit ca libertatea mea să fie condamnată de conștiința altuia. Dacă eu mulțumesc (lui Dumnezeu) pentru ce mănânc, de ce să fiu condamnat (de altul) pentru consumarea acelor alimente? Deci indiferent că mâncați, că beți sau că faceți orice altceva, totul să fie făcut pentru gloria lui Dumnezeu. Să trăiți într-un mod care să elimine orice posibilitate de a ofensa atât pe iudei și pe greci, cât și pe cei din comunitatea lui Dumnezeu. Și eu îmi dau interesul să procedez la fel, încercând să fiu acceptat de toți; și astfel nu urmăresc interese personale, ci pe ale altora, pentru ca ei să fie salvați.