Romani 6:1-23

Ce vom spune atunci? Să continuăm să trăim în păcat ca să se înmulțească harul? În niciun caz! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el? Sau nu știți că toți cei care am fost botezați în Cristos Isus am fost botezați în moartea Lui? Noi, deci, am fost înmormântați împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, așa cum Cristos a fost înviat din morți prin gloria Tatălui, tot astfel să trăim și noi o viață nouă. Căci, dacă am devenit una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Noi știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în așa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului. Căci, cine a murit a fost eliberat de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu El, știind că, odată înviat din morți, Cristos nu mai moare; moartea nu mai domnește asupra Lui. Căci, prin faptul că a murit, El a murit față de păcat o dată pentru totdeauna, iar prin faptul că trăiește, El trăiește față de Dumnezeu. La fel și voi, considerați-vă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu în Cristos Isus. Așadar, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, ca să nu mai ascultați de poftele lui. Să nu mai dați păcatului părțile trupului vostru, ca pe niște unelte ale nedreptății, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca unii care ați fost aduși la viață dintre cei morți, și dați lui Dumnezeu părțile trupului vostru, ca pe niște unelte ale dreptății. Căci păcatul nu va mai domni asupra voastră, deoarece voi nu sunteți sub Lege, ci sub har. Și atunci? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? În niciun caz! Nu știți că atunci când vă oferiți pe voi înșivă sclavi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți sclavii celui de care ascultați: fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate? Dar mulțumiri să-I fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deși erați sclavi ai păcatului, ați ascultat din inimă de modelul de învățătură căruia i-ați fost încredințați, ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai dreptății. Vorbesc cât este omenește posibil, din cauza slăbiciunii firii voastre pământești. Așa cum v-ați dat părțile trupului să fie sclave ale necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot așa acum, dați-vă părțile trupului să fie sclave ale dreptății, spre sfințire. Căci, atunci când erați sclavi ai păcatului, erați liberi în ce privește dreptatea. Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea. Însă acum, fiind eliberați de păcat și devenind sclavi ai lui Dumnezeu, rodul pe care-l aveți este spre sfințire, iar sfârșitul este viața veșnică. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Cristos Isus, Domnul nostru.