Apocalipsa 7:9-17

După toate acestea, m-am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate națiunile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini. Ei strigau cu glas tare, zicând: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, Care stă pe tron, și a Mielului!“. Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s-au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s-au închinat lui Dumnezeu, zicând: „Amin! Lauda și gloria, înțelepciunea și mulțumirea, onoarea, puterea și măreția să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin“. Unul dintre bătrâni m-a întrebat, zicând: ‒ Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit? I-am răspuns: ‒ Domnule, tu știi! El mi-a zis: ‒ Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare. Ei și-au spălat robele și le-au albit în sângele Mielului. De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu și I se închină zi și noapte în Templul Lui; iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei. Nu le va mai fi nici foame, nici sete și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui, nici vreo altă căldură arzătoare, pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori și îi va conduce la izvoarele apelor vieții, iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.