Psalmii 73:16-28

Când m-am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg, m-a cuprins neliniștea, până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am înțeles care este sfârșitul lor. Într-adevăr, Tu îi așezi pe locuri alunecoase, îi faci să cadă printre ruine. Cum sunt pustiiți într-o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice. Ei sunt ca un vis la deșteptare. Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul. Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în sufletul meu, eram fără minte și nu știam nimic, eram ca un animal înaintea Ta. Însă eu sunt cu Tine tot timpul! Tu mă apuci de mâna dreaptă, mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în glorie. Pe cine am eu în Ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine. Carnea și inima mi se pot distruge, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie. Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu nimicești pe oricine se abate de la Tine. Cât despre mine, este bine să mă apropii de Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul DOMN adăpostul meu; voi povesti toate lucrările Tale!