Marcu 6:30-52

Apostolii s-au adunat la Isus și I-au istorisit tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniți cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți-vă puțin!“. Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce. Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. Dar mulți i-au văzut plecând și i-au recunoscut, așa că oameni din toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-au păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri. Când ora era deja târzie, ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: ‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin cătunele și satele dimprejur, ca să-și cumpere ceva de mâncare. Însă Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Dați-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: ‒ Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de denari și să le dăm să mănânce? Isus i-a întrebat: ‒ Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți! După ce au aflat, I-au răspuns: ‒ Cinci pâini și doi pești. Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri. Și ei s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, ca să le așeze înaintea lor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești. Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimituri și cu resturile de la pești. Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați. Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenicii Lui să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui spre Betsaida, în timp ce El va trimite mulțimea acasă. După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să Se roage. Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar El Se afla singur pe țărm. A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. Voia să ajungă alături de ei. Când L-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o stafie și au țipat, pentru că toți s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“. După ce S-a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși, căci nu înțeleseseră ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.