Marcu 6:24-56

Ea a ieșit și a întrebat-o pe mama ei: ‒ Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: ‒ Capul lui Ioan Botezătorul! Atunci ea a intrat în grabă la rege, adresându-i următoarea cerere: ‒ Doresc să-mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul! Regele s-a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, n-a vrut s-o refuze. Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă pe o tavă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, i-a adus capul pe o tavă și i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt. Apostolii s-au adunat la Isus și I-au istorisit tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniți cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți-vă puțin!“. Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce. Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. Dar mulți i-au văzut plecând și i-au recunoscut, așa că oameni din toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-au păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri. Când ora era deja târzie, ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: ‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin cătunele și satele dimprejur, ca să-și cumpere ceva de mâncare. Însă Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Dați-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: ‒ Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de denari și să le dăm să mănânce? Isus i-a întrebat: ‒ Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți! După ce au aflat, I-au răspuns: ‒ Cinci pâini și doi pești. Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri. Și ei s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, ca să le așeze înaintea lor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești. Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimituri și cu resturile de la pești. Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați. Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenicii Lui să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui spre Betsaida, în timp ce El va trimite mulțimea acasă. După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să Se roage. Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar El Se afla singur pe țărm. A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. Voia să ajungă alături de ei. Când L-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o stafie și au țipat, pentru că toți s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“. După ce S-a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși, căci nu înțeleseseră ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret, și au ancorat acolo. Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe paturi, pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că Se află Isus. Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți cei care se atingeau de El erau vindecați.