Marcu 13:1-37

În timp ce ieșea Isus din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: ‒ Învățătorule, iată ce pietre și ce clădiri! Isus i-a zis: ‒ Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată. Apoi S-a așezat pe Muntele Măslinilor, de cealaltă parte a Templului, și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte: ‒ Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea? Isus a început să le vorbească astfel: ‒ Aveți grijă să nu vă ducă în rătăcire cineva! Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“, și-i vor duce în rătăcire pe mulți. Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă tulburați! Acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. Căci o națiune se va ridica împotriva altei națiuni, și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure, în diverse locuri, și vor fi tulburări și foamete. Acestea vor fi începutul durerilor nașterii. Fiți atenți la voi înșivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor și veți fi bătuți în sinagogi. Și veți fi puși să stați înaintea guvernatorilor și înaintea regilor din cauza Mea, ca mărturie pentru ei. Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie proclamată tuturor națiunilor. Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijorați dinainte ce veți vorbi, ci spuneți ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt. Fratele îl va da la moarte pe fratele său, iar tatăl pe copilul său. Copiii se vor ridica împotriva părinților și-i vor omorî. Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Când veți vedea „urâciunea pustiirii“ stând acolo unde n-ar trebui (cine citește să înțeleagă!), atunci cei din Iudeea să fugă în munți. Cel ce va fi pe acoperișul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-și ia ceva din ea, iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugați-vă să nu se întâmple iarna. Căci în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n-a mai fost de la începutul creației, pe care a creat-o Dumnezeu, și până acum, și nici nu va mai fi! Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat zilele acelea, niciun om n-ar fi fost salvat. Dar, de dragul celor aleși, pe care El i-a ales, Domnul a scurtat zilele acelea. Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, acolo este!“, să nu-l credeți. Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne și minuni, pentru a-i duce în rătăcire, dacă este posibil, pe cei aleși. Fiți atenți la voi înșivă! V-am spus mai dinainte toate lucrurile! Dar în zilele acelea, după necazul acela, „soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina, stelele vor cădea din cer și puterile din ceruri vor fi clătinate“. Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu mare putere și glorie. Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru direcții, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape. Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că El este aproape, este chiar la uși. Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece! Dar despre ziua sau ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii în Cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Fiți atenți! Fiți treji și rugați-vă! Căci nu știți când va sosi vremea. Este ca atunci când un om, plecat într-o călătorie, își lasă casa, le dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia slujba lui, și îi poruncește portarului să vegheze. Vegheați, deci, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața – și nu cumva ca, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind! Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!