Mica 7:1-4

Vai de mine! Căci sunt ca după culesul fructelor, ca după culesul viilor! Nu mai este niciun ciorchine de mâncat nimic din smochinele timpurii, după care tânjește sufletul meu! A pierit cel evlavios din țară și n-a mai rămas niciun om drept! Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge, fiecare îl vânează pe fratele său cu o mreajă. Mâinile lor sunt obișnuite cu răul, ca să-l înfăptuiască bine! Conducătorul cere daruri, iar judecătorul cere mită. Cel mare își spune dorința sufletului său și apoi conspiră împreună. Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine; cel mai drept este mai rău ca un gard de spini. Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit! Acum va fi stupoare pentru voi!