Matei 14:23-33

După ce a trimis mulțimile acasă, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul era împotrivă. În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“. Și au țipat de frică. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: ‒ Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți! Petru, răspunzându-I, a zis: ‒ Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape. Isus i-a zis: ‒ Vino! Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus. Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând: ‒ Doamne, salvează-mă! Isus a întins imediat mâna, l-a apucat și i-a zis: ‒ Puțin credinciosule! De ce te-ai îndoit? După ce s-au urcat în barcă, vântul a încetat. Cei din barcă I s-au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Matei 14:23-33