Și iată că în Ierusalim era un om care se numea Simeon. Acest om era drept și evlavios. El aștepta mângâierea lui Israel și Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinții L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, Simeon L-a luat în brațe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:
„Acum, Stăpâne, Tu îl lași pe slujitorul Tău
să plece în pace,
potrivit cuvântului Tău,
căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,
pe care ai pregătit-o în prezența tuturor popoarelor,
o lumină ca revelație pentru națiuni
și o glorie pentru poporul Tău Israel!“.
Tatăl și mama lui Isus erau uimiți de ceea ce se spunea despre El.
Simeon i-a binecuvântat și i-a zis Mariei, mama lui Isus: „Iată, Acesta este destinat să fie motivul căderii și al ridicării multora în Israel și să fie un semn care va stârni împotrivire, astfel încât să fie descoperite gândurile din multe inimi. Și o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“.
Mai era acolo și o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soțul ei timp de șapte ani după fecioria ei, apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci și patru de ani. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. A venit acolo chiar în ceasul acela și a început să-I mulțumească lui Dumnezeu și să le vorbească despre El tuturor celor ce așteptau răscumpărarea Ierusalimului.
După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Și Copilul creștea, Se întărea și era plin de înțelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.
În fiecare an, părinții Lui se duceau la Ierusalim la Sărbătoarea Paștelui. Când a ajuns El la vârsta de doisprezece ani, s-au dus la sărbătoare, potrivit obiceiului. După ce au trecut zilele de sărbătoare, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă, în Ierusalim. Părinții Lui n-au știut lucrul acesta. Ei au crezut că Se află în caravană și au mers așa cale de o zi. Dar, când L-au căutat printre rude și cunoștințe și nu L-au găsit, s-au întors la Ierusalim să-L caute. După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. Toți cei care-L auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. Când L-au văzut, părinții Lui au rămas înmărmuriți.
Mama Lui I-a zis:
‒ Copile, de ce Te-ai purtat cu noi astfel? Iată că tatăl Tău și cu mine Te-am căutat cu îngrijorare.
El le-a răspuns:
‒ De ce M-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?
Ei însă n-au înțeles cuvintele pe care li le-a spus. Apoi a plecat împreună cu ei, a venit în Nazaret și le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era plăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
