De ce te cerți cu El
pentru că nu răspunde la toate cuvintele omului?
Căci Dumnezeu vorbește într-un fel,
sau în două feluri, dar omul nu ține cont.
Într-un vis, într-o vedenie de noapte,
când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,
când ei dorm în patul lor,
atunci El deschide urechea oamenilor
și pecetluiește mustrarea cu privire la ei,
ca să-l întoarcă pe om de la faptele lui
și să-l ferească de mândrie,
să-i cruțe sufletul de groapă
și viața de loviturile sabiei.
El este mustrat pe un pat al durerii,
cu o luptă continuă în oase,
așa că vieții lui îi este greață de pâine,
iar sufletului lui îi este greață de mâncarea delicioasă.
Carnea i se distruge până când nu se mai vede,
iar oasele lui, care cândva nu se vedeau, rămân goale.
Sufletul i se apropie de groapă,
iar viața i se apropie de cei ce aduc moartea.
Dar dacă ar fi un înger lângă el, un mijlocitor,
unul dintr-o mie, care să-l înștiințeze pe om ce este drept,
care să arate bunăvoință față de el și să zică:
«Cruță-l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preț de răscumpărare!»,
atunci carnea lui devine mai fragedă decât în copilărie;
el se întoarce la zilele tinereții sale.
Se roagă lui Dumnezeu și El Își arată bunăvoința față de el;
el vede fața Lui, strigând de bucurie,
și Dumnezeu îl face înapoi un om drept.
Apoi cântă înaintea oamenilor și zice:
«Am păcătuit și am pervertit ce era drept,
dar n-am primit ce meritam.
El mi-a răscumpărat sufletul, ca să nu se ducă în groapă,
iar viața mea va vedea lumina».
Iată, Dumnezeu trece omul prin toate acestea,
de două, de trei ori