Iov 31:1-12

Am încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi ațintesc privirea asupra unei fecioare. Dar ce parte am de la Dumnezeu, de sus? Ce moștenire am de la Cel Atotputernic, din înălțimi? Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept și dezastrul pentru cei ce comit nelegiuiri? Oare nu vede El căile mele și nu-mi numără El toți pașii? Dacă am umblat cu minciună, și piciorul meu s-a grăbit spre înșelătorie, să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății și atunci îmi va cunoaște integritatea! Dacă pașii mi s-au abătut de pe cale, dacă inima mi-a urmat ochii și dacă mi s-au pângărit mâinile, atunci alții să mănânce ce am semănat, și urmașii mei să fie smulși din rădăcini. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie și, dacă am pândit la ușa semenului meu, atunci soția mea să macine pentru altul, și alții să se culce cu ea. Acesta ar fi fost un desfrâu, ar fi fost o nelegiuire ce ar fi trebuit judecată. Ar fi fost un foc care ar fi ars până la Locul Nimicirii și care mi-ar fi dezrădăcinat tot secerișul.