Ioan 19:1-37

Atunci Pilat L-a luat pe Isus și a pus să-L biciuiască. Soldații au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap și L-au îmbrăcat într-o mantie vișinie. Ei veneau la El și-I ziceau: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. Și-I dădeau palme. Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis: ‒ Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc niciun motiv de acuzare în El. Isus a ieșit, deci, afară, purtând coroana de spini și mantia vișinie. Pilat le-a zis: ‒ Iată Omul! Când L-au văzut, conducătorii preoților și gărzile au strigat: ‒ Răstignește-L! Răstignește-L! Pilat le-a zis: ‒ Luați-L voi și răstigniți-L, pentru că eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El. Iudeii i-au răspuns: ‒ Noi avem o Lege și, potrivit cu Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s-a temut și mai tare. A intrat din nou în pretoriu și L-a întrebat pe Isus: ‒ De unde ești? Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Atunci Pilat I-a zis: ‒ Nu vorbești cu mine? Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc? Isus i-a răspuns: ‒ N-ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat. De atunci Pilat încerca să-L elibereze, însă iudeii strigau, zicând: ‒ Dacă-L eliberezi, nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în ebraică, Gabbatha . Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le-a zis iudeilor: ‒ Iată-L pe Împăratul vostru! Ei au strigat: ‒ Ia-L! Ia-L! Răstignește-L! Pilat i-a întrebat: ‒ Să-L răstignesc pe Împăratul vostru? Conducătorii preoților au răspuns: ‒ Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar. Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit. L-au luat deci pe Isus, iar El, ducându-Și crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“, care în ebraică se numește „Golgota“. L-au răstignit acolo, iar împreună cu El au răstignit alți doi, unul într-o parte, iar altul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. Pilat a scris și un titlu și l-a pus pe cruce. Era scris: „Isus nazarineanul, Împăratul iudeilor“. Mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate. Era scris în ebraică, latină și greacă. Atunci conducătorii preoților iudeilor i-au zis lui Pilat: ‒ Nu scrie „Împăratul iudeilor“, ci: „Acesta a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“. Pilat a răspuns: ‒ Ce-am scris, am scris! Când soldații L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat și cămașa. Aceasta nu avea nicio cusătură, fiind țesută dintr-o singură bucată de sus până jos. Atunci și-au zis unii altora: „Să n-o sfâșiem, ci să alegem prin sorți a cui să fie!“. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“. Soldații sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri. Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soția lui Clopa – și Maria Magdalena. Când a văzut-o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care-l iubea stând lângă ea, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“. Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă. După aceea, Isus, Care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“. Acolo era pus un vas plin cu oțet de vin. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet de vin și I l-au dus la gură. Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a sfârșit!“. Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul. Fiindcă era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci ziua aceea de Sabat era o zi mare – i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. Soldații au venit, deci, și i-au zdrobit picioarele primului, apoi și ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El. Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise și nu I-au mai zdrobit picioarele. În schimb, unul dintre soldați I-a străpuns coasta cu sulița. Și imediat a ieșit sânge și apă. Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie, și mărturia lui este adevărată. Și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul dintre oasele Lui nu va fi zdrobit“. Și, din nou, Scriptura mai zice în altă parte: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns“.