Iacov 1:2-18

Frații mei, să considerați că aveți parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin diferite încercări, știind că testarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar lăsați răbdarea să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și întregi, fără să vă lipsească nimic. Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să aibă îndoieli, fiindcă cel ce are îndoieli este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, fiindcă este un om indecis și instabil în toate căile lui. Fratele care are o situație materială modestă să se laude cu înălțarea lui. Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea unei plante. Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă planta; floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în umbletele lui. Fericit este omul care îndură ispita! Căci, după ce a fost dovedit bun, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce-L iubesc. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit. Atunci pofta, concepând, dă naștere păcatului, iar păcatul, odată săvârșit, produce moartea. Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți. Orice binefacere și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră de mișcare. El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.